MILITARI DIN BASARABIA  (4)

Ornament National

Andreev Sergiu Victor– născut la 22 iulie 1971. Mobilizat din s. Cioara, Hânceşti. Participant la războiul ruso-moldovenesc din anii 1991-1992. A decedat cu moarte de erou la 11 iulie 1992 în luptele de la Tighina. Decorat postmortem cu Ordinul Republicii.

Ion Inculeţ (1844-1940) om politic basarabean. A urmat seminarul teologic din Chişinău şi studii universitare la Yuriev (Rusia). Participă la Revoluţia rusă din februarie- martie 1917, fiind membru al Sovietului deputaţilor muncitoreşti şi ţărani din Petrograd. Urmând sfatul lui Kerenski revine la Chişinău în august 1917, ca membru al Sovietului provincial al deputaţilor ţărani şi comisar gubernial al Basarabiei. La 21 noiembrie 1917 devine preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, iar din 1918, permanent, deputat în Parlamentul României, ministru, deţinând portofoliile Sănătăţii, de Interne, de Stat, al Comunicaţiilor, şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1936- 1937). Membru corespondent (1909) şi membru titular (1918) al Academiei Române. La 26 mai 1919 şi-a pronunţat discursul de recepţie intitulatSpaţiul şi timpul în nouă lumină ştiinţifică, pe care l-a început astfel „Adânc emoţionat iau cuvântul. Fiu al Basarabiei, locuită de români, care nici cu gândul cel mai îndrăzneţ nu aşteptau să se întoarcă la sânul Neamului, eu acuma stau în mijlocul dv. Nu numai ca o idee de unitate naţională, nu numai ca un simbol al Unirii, dar ca un adevărat reprezentant al Unirii, care este un fapt împlinit. Ştiinţa  este internaţională şi ca să devie naţională trebuie ca ideile ei să intre şi să domine în adâncimea maselor poporului, care colorează ideile cu deosebirile lui”. La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. Din delegaţia Sfatului Ţării, care a prezentat actul Unirii regelui Ferdinand I (aflat atunci la Iaşi) a făcut parte şi Ion Inculeţ, în calitate de preşedinte. Publică lucrările: Ma premiere rencontre avec De Saint- Aulaire (1930); SSSR, (Bucureşti, 1932). În anul 1940, s-a retras cu familia la Bucureşti unde se stinge din viaţă.  

Boga Leon (15 ianuarie 1880 (1886), Vales, Macedonia – 23 ianuarie 1974, Vaslui, România). Profesor, istoric, publicist şi arhivist. Descendent dintr-o familie aromână. Studiază la Liceul de băieţi din Bitalia, Macedonia. La 1908 se stabileşte la Bucureşti. În timpul Primului Război Mondial se înrolează în armata română în calitate de voluntar (1917- 1918); anume în această perioadă Leon Boga obţine cetăţenia română. La 14 ianuarie 1918 vine în Basarabia, ţinut de care îşi va lega destinul şi va încerca pe toate căile să-şi aducă aportul la prosperarea lui socia- culturală. Activităţile culturale ale lui Leon Boga au ca rezultat formarea Asociaţiei Corpului Didactic Moldovenesc, pregătirea Congresului Invăţătorilor din judeţul Tighina. Boga Leon este iniţiatorul ideii de editare a revistei cu caracter metodologic- instructiv şi didactic„Şcoala”, se ocupă de organizarea Direcţiei Regionale a Arhivelor Statului din Chişinău (1918- 1920). După 1920 îmbină activităţile de pe tărâmul cultural de director al regionalei din Basarabia a Fundaţiei Culturale” Regele Mihai I”, membru, ulterior director (1939) al Secţiei din Basarabia a Comisiunii Monumentelor Istorice, cu cele de ordin pedagogic, activând până la 1939 şi în funcţie de profesor, apoi director al Liceului „Alexandru Donici”. Leon Boga aduce un aport deosebit la ridicarea statutului arhivisticii, creşterii prestigiului şi importanţei ei nu numai în Basarabia, ci şi în întreaga România. Are numeroase publicaţii şi culegeri de documente. El a fost unul dintre redactorii ziarului „Sfatul Ţării”(1918). În urma evenimentelor diniunie 1940 se refugiază în România, unde se află până în 1941, când Basarabia este eliberată. În timpul războiului, revenit la Chişinău, îşi continuă activitatea în arhive, fiind totodată  diziluzionat de faptul că multe din manuscrisele lăsate la 1940 au dispărut fără urmă. Împreună cu Arhivele Statului din Chişinău se evacuează la Bibeşti, Olt (1944). Se stinge din viaţă la 23 ianuarie 1974

Donici Alexandru (19 ianuarie 1806, Bezeni (azi Donici), Orhei- 21 ianuarie 1865, Piatra Neamţ). Fabulist şi traducător. Este trimis la Sankt-Petersburg într-un institut particular de educaţie. După ce capătă aici cunoştinţe elementare, este înscris la Liceul militar din acelaşi oraş, unde capătă gradul de ofiţer. A devenit ofiţer şi a servit în această calitate câtva timp în armata rusă. În 1826 demisionează din armată şi se angajează slujbaş în administraţia civilă din Basarabia. Are multe publicaţii şi traduceri şi este unul din cei mai importanţi fabulişti ai timpului.

Catelli Emanoil (25 ianuarie 1883, Zgărdeşti, Bălţi -18 noiembrie 1943 GULAG, Sverdlovsk). Militar, om politic. A absolvit şcoala de ofiţeri din Odessa. Ulterior devine ofiţer al Statului-Major al unei unităţi militare ruse. Este mobilizat la Odessa, cu gradul de căpitan (1917). Preşedinte provizoriu al Partidului Progresist Moldovenesc din Basarabia (secţia Odessa), care apoi se contopeşte cu Comitetul Moldovenesc al regimentului 40 Infanterie. A colaborat cu Partidul Naţional Moldovenesc din Chişinău. Este ales membru al Comitetului Executiv al Partidului Naţional Moldovenesc (secţia Odessa). La 1 mai 1917 Emanuil Cateli împreună cu Ion Pelivan şi Pan Halipa, propun înfiinţarea Sfatului Ţării şi declararea autonomiei Basarabiei. A fost membru al celui de-al treilea guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti- director general (ministru) al Agriculturii. A Contribuit la organizarea unităţilor militare (cohortelor) moldoveneşti. În perioada interbelică este numit Prefect de Bălţi, iar mai apoi ales senator în Parlamentul României. Nu părăseşte Basarabia în 1940, în consecinţă fiind omorât.

Cruceniuc Petrea (29.06.1917, Plopi, Râbniţa- 04.01.1988 Chişinău) poet şi publicist. Studii la Şcoala Militară din Balta, Şcoala Militară din Moscova şi Institutul de Literatură M.Gorchi din Moscova, participant la cel de-al II război mondial în armata sovietică. Redactor-şef la revista”Octombrie”(Basarabia)- 1949-1953- şi la ziarul Cultura Moldovei- 1957-1963. Publicistică: “Salve”(1970), “Spic şi spadă” (1974), “Prin ani cu tine” (1984).

Galeţchi Semion (3/15 februarie 1887, Donduşeni jud. Soroca -194 ) În anul 1908 înrolat în armata rusă, îşi face serviciul militar în Varşovia până în 1911. Participant la Primul război mondial, mobilizat la Odesa. Aici în timpul revoluţiei aderă la Organizaţia militară moldovenească din localitatea, contribuind la formarea primului batalion moldovenesc, care mai târziu a stat la baza formării chortelor naţionale. În vara anului 1917 este trimis la Chişinău unde participă la formarea Comitetului Central Ostăşesc Moldovenesc.

Groppa Dumitru (21 mai 1895 sat. Vărăncăul Vechi, Soroca-11 septembrie 1970) Mobilizat în armata rusă în gradul de sublocotenent, participă la primul război mondial, jurist.

Marc Dimitrie Gheorghe, (1877 s. Ciuciulea, Hotin – 1954, Ciucilea) marinar militar, în 1903, în calitate de marinar în armata rusă este trimis pe frontul ruso-japonez ca membru al echipajului crucişătorului rus Vareag.Pentru a nu fi capturat de duşman şi nimicit, echipajul a primit ordin să distrugă vasul. Printre cei 4 marinari cărora, la 27 ianuarie 1904, li s-a încredinţat această misiune s-a numărat şi Dimitrie Marc. Pentru a le răsplăti eroismul , ţarul i-a invitat pe supraveţuitori la curtea imperială, unde lui Dimitrie Marc i s-a înmânat Crucea Sfântul Gheorghe de gragul 4 (nr.97643). Peste încă 50 ani, consemnând fapta eroică a bravului luptător basarabean, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS i-a conferit , post-mortem, medalia Pentru Vitejie.

Moraru Anatolie (1895 sat. Cerlina Mare, Hotin- 1969 Bucureşti) Ofiţer de carieră, absolvent al unei şcoli militare. În 1917 avea gradul de locotenent, iar în 1918 era deja căpitan. Membru al Comitetului Central al Militarilor Moldoveni.

Munteanu Zamfir (?-?) A fost ales deputat în Sfatul Ţării din partea Comitetului Central Executiv Moldovenesc al Sfatului Delegaţilor Soldaţi şi Ofiţeri.

Andronachi Gheorghe (8 aprilie 1893 sat. Chiperceni, Orhei – ?)A absolvit Şcoala militară de infanterie din Odesa. A participat la Primul război mondial ca ofiţer al armatei ruse, fiind rănit de 6 ori. În miscarea de eliberare natională din Basarabia s-a angajat în 1917, a condus detaşamentul de cavalerie al Sfatului Ţării. Pentru merite militare a fost avansat de conducerea Republicii Moldoveneşti la gradul de locotenent-colonel.

Botezatu Grigore (?-?) Maior, a format din ordinul Sfatului Ţării, Regimentul I Husari la Novogheorghievsk din ofiţeri şi soldaţi moldoveni. La 27 decembrie 1917 a sosit la Chişinău ocupînd cazarma de pe strada Feodorov, colţ cu Bulgară.  

Brăiescu Constantin (1873 Soroca – 15 martie 1928) Absolvent al Şcolii Militare de Cavalerie din oraşul Nikolaev (Rusia), colonel în armata ţaristă. În 1917 este numit comandant al Regimentului Moldovenesc de Cavalerie; Ministru de Război (gradul de general) în Guvernul Republicii Moldoveneşti. După Marea Unire este numit Comandant Teritorial al Basarabiei.

Gurschi Semion (1885, Durleşti-?) Colonel, absolvent al liceului real din Chişinău şi al şcolii pregătitoare de ofiţeri din Petersburg. În anii primului război mondial a fost comandantul Regimentului cu nr. 10 Vînători. În anul 1917 a condus Regimentul I Moldovenesc supus direct Sfatului Ţării.

SURSA: http://www.mazarini.wordpress.com

  MILITARI DIN BASARABIA (5)

                                                                   Ornament National

Cazacliu Grigore (20 ianuarie 1882, Slobozia- Cuşălăuca, Jud Soroca -24 decembrie 1959 )A participat la I război mondial fiind mobilizat într-o unitate rusească de pe frontul românesc. În luna iunie 1917 a fost fondat Comitetul ostăţesc moldovenesc, la care a fost vice- preşedinte, din iniţiativa lui s-a format la Chişinău comitetul central ostăşesc. A fost delegat la Congresul Militarilor Moldoveni.

Cărăuş Dimitrie (5 octombrie 1892, sat. Sevirova, Soroca-? )Mobilizat în armata rusă, s-a ocupat de organizarea cohortelor moldoveneşti. Preşedinte al Comitetului ostăşesc moldovenesc din Tighina(1917)

Cernăuţan Nicolae (1892 sat. Bălăsineşti Hotin- ) La 28 iulie 1917 a făcut parte din delegaţia ce reprezenta Comitetul  Central ostăşesc moldovenesc din Chişinău

Cernei Nicolae (1892 Toceni, Cahul- ? )Participant la I război mondial, fost membru al Comitetului ostăşesc moldovenesc din Odesa, organizat la 14 mai 1917. Participă la crearea cohortelor moldoveneşti, devenind inspectorul general al acestor cohorte. Delegat în Sfatul Ţării de către Congresul militarilor moldoveni.

Chiriac Afanasie (25 martie 1891, com. Corjova, Bender-?)Participant la Congresul I al militarilor moldoveni din toată Rusia. 

Ştirbeţ Vasile (11 august 1896-?)Participant la Primul război mondial, vice- preşedinte al Comitetului Militar Moldovenesc din Odesa. Comandant al Cohortei a 9-a (1917), care activa în judeţul Tighina, organizator al pregătirii premilitarilor.

Cotoros Teofil (?-?) Ofiţer moldovean, reprezentant al comitetului executiv ostăşesc, activist în comitetul central al militarilor moldoveni.

Dron Dimitrie (30 octombrie 1893, com. Cucioaia, Bălţi- 22 februarie 1977)

În 1914 este mobilizat şi trimis pe Frontul Român, Iaşi, unde va participa la organizarea ostaşilor moldoveni, fiind membru al Comitetului Ostăşesc Moldovenesc. În 1917 a participat la Congresul militarilor moldoveni, Chişinău 1917.

Druţă Gheorghe (22 mai 1881, sat. Tătăruşii Vechi, Soroca- ?) Delegat la Congresul militarilor moldoveni. Studii militare (pe timpul ţarizmului) la o şcoală din Vilnius, vice- preşedinte al Organizaţiei Foştilor Ofiţeri din Armata Moldovenească.

Hachii Semion (1882 sat. Pituşca Orhei- 1940 Bucovăţ) Participant la Primul război mondial.

Ignatiuc Ion (15 februarie 1893, sat. Prepeliţa, Bălţi-26 ianuarie 1943 GULAG)

Deputat ales la Congresul Militarilor, participant la Primul război mondial, marinar militar al flotei de pe Marea Neagră.

Năstasie Gheorghe (16 februarie 1896 sat. Hristici, Soroca -28 dec. 1985)Participă la Primul război mondial avea gradul de ofiţer(aşai-i în document- Al.M.) înaintat deputat din parte Comitetului Executiv Moldovenesc al Frontului Românesc.

Lujanschi Gheorghe(11 martie 1880 sat. Tenţeşti jud. Iaşi -? )Colonel, a activat în cadrul Directoratului de Război în secţia de organizare a Armatei Naţionale. A fost printre primii ofiţeri care a solicitat înscrierea ca ofiţer activ în Armata Română.

Popa Mihai (1877, Ialoveni jud. Chişinău-?) Colonel, Şcoala Militară de Cavalerie din Elisavedgrad şi Şcoala specială de cavalerie din Petersburg, participant la primul război mondial. În luna noiembrie 1917 a organizat şi pus la dispoziţia Sfatului Ţării, Regimentul Moldovenesc de Cavalerie din Bolgrad.

Răţoiu Ilie (20 iulie 1892 sat. Cruglic, Orhei -?) Sublocotenent, a absolvit Şcoala de Marină din Sevastopol iar la 1917 participă la organizarea Comitetului Central Militar Moldovenesc. A susţinut activ ideea organizării Armatei Naţionale Moldoveneşti. A participat la Congresul Militarilor Moldoveni.

Picior Mare Petru (1888 sat. Dusmani, Bălţi-?) A fost propus deputat din partea Comitetului Central Militar Moldovenesc.

Plătică Dimitrie (?-?) A fost ales deputat în Sfatul Ţării din partea primului Congres al Militarilor Moldoveni (octombirie 1917).

Prahniţchi Valentin (?-?) A fost ales deputat în Sfatul Ţării din partea primului Congres al Militarilor Moldoveni (octombirie 1917).

Rudiev Vasile (1881, sat. Popeşti, Soroca-1918 Chişinău ) În 1916 este mobilizat în Armata Ţaristă  şi este trimis pe Frontul Românesc. Din decembrie 1917 membru al Partidului Comunist.

Donici Matei (1847, sat. Bărneşti, Bălţi-26 septembrie 1921) În 1870 e iuncher la Şcoala de Cavalerie din Tveri (Rusia). Participă la războiul sârbo-turc apoi la campania din 1877-1878, precum şi la războiul ruso-japonez din 1904- 1905. Pensionându-se s-a stabilit la Tighina. A participat activ la mişcarea de eliberare a românilor basarabeni.

Pară Porfirie (24 feb. 1877, sat. Buteşti, Bălţi-?) În timpul revoluţiei din 1917 a luptat pentru alipirea Basarabiei la Regatul României.

Râşcanu Ion (4 ianuarie 1874, Cahul-?) General de divizie a deţinut funcţiile de ministru de Război în anii 1918, 1920, 1921. în 1927 este numit Comisar superior al Guvernământului în Basarabia şi Bucovina. A intrat în Basarabia în 1918 în fruntea Diviziei I de Vînători. La 1 martie 1918 a înlocuit la Chişinău şi Basarabia de Mijloc Detaşamentul General E. Broşteanu. Detaşamentul General I. Râşcanu se găsea la Chişinău în ziua de 27 martie 1918, constituind trupele de paradă şi gărzile de onoare, în timpul istoricului eveniment al Unirii.

Voitoianu Artur (14 aprilie 1864 Ismail- 8 aprilie 1939) General român, a făcut studii la Şcoala de Ofiţeri şe Artilerie şi Geniu din Bucureşti (1884), Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu(1886), sublocotenent (1884), căpitan (1891), colonel (1908), general de brigadă (1915), general de divizie (1917), general de corp de armată (1918). A fost ministru de Război (1918). A participat la primul război mondial. În  1918 a deţinut un post important de conducere în armata română dizlocată în Basarabia, a colaborat cu Sfatul Ţării.

Scobioală Andrei (4 oct. 1884 sat. Moşeni, Bălţi-27 oct. 1971) Mobilizat în armata ţaristă, participă la luptele primului război mondial pe Frontul Românesc. În iunie 1917, aflându-se la Iaşi, contribuie la fondarea Comitetului Militar Moldovenesc, devenind preşedinte al acestui comitet. La Congresul Militarilor Moldoveni care şi-a început lucrările la 20 oct. 1917 a fost ales deputat în Sfatul Ţării.

Secară Nicolae (9 mai 1894, sat. Rudi, Soroca- 24 feb. 1942, Penza, GULAG)A organizat Comitetele Moldoveneşti în unităţile militare dizlocate la Odesa şi pe Frontul Românesc.  Un timp scurt a deţinut funcţia de subsecretar de stat la ministerul de Război. A decedat în GULAG- ul sovietic. A fost decorat cu Coroana României în gradele de Cavaler şi Ofiţer, Steaua României în gradele de Cavaler şi Ofiţer, Medalia Regele Ferdinand I şi alte decoraţii.

Selistraru Timofei (5 ianuarie 1895, sat. Taraclia, Bender-?) A absolvit  Şcoala militară de artilerie din Odesa. A participat la Congresul Ostaşilor Moldoveni care a avut loc la Chişinău la 1917. Deputat din partea Congresului Militar.

http://www.mazarini.wordpress.com

MILITARI DIN BASARABIA (6)

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

Cotovschi Grigore

(24 iunie 1881 Hînceşti- 6 august 1925)Absolvent al Şcolii de Agricultură din Cucuruzeni, bandit la drumul mare, care cu succes a fost folosit de puterea sovietică. Arestat de câteva ori, iar în 1917 eliberat din închisoare, trimis în armată pe frontul românesc. La finele anului 1917 activează la Chişinău în secţia de front a Rumcerod-ului. A organizat unităţi militare din Chişinău să lupte împotriva armatei române şi Sfatului Ţării.

Bivol Nicolae

(1881, Ialoveni- Taşkent, anii 50) S-a născut în familia părintelui Petru Bivol din Ialoveni,confidentul lui Constantin Stere în Basarabia. Studii: Seminarul Teologic din Chişinău (1902), Universitatea din Dorpat.Profesor la gimnaziul lui Simakov.

 Participat la primul război mondial. A fost soldat, apoi furnizor de animale pentru armată; prizonier la nemţi, a încercat de 3 ori să evadeze din lagărul de concentrare şi abia a treia oară a izbutit. Ajuns la Chişinău s-a ocupat intens de salvarea de la foame a populaţiei. Şi datorită unor capacităţi excepţionale a reuşit să facă acest lucru. Fost Director de industrie şi comerţ, organizator excepţional cu vederi politice de stânga. După Marea Unire a fost primar al Chişinăului în anii 1923-1924 şi a doua oară, în perioada 1925- 1926. La 29 august 1935 apare la Chişinău săptămânalul Viaţa noastră, avându-l ca director pe Nicolae Bivol.

În 1940 este arestat, iar după 5 luni este eliberat din închisoarea din Chişinău. La începutul războiului se retrage odată cu armata de ocupaţie sovietică, stabilindu-se în Uzbekistan. A murit de malerie, lucrînd la la casa un particular din preajma Taşkentului.

Bivol Constantin

(1885 Costeşti, jud. Chişinău- 1942 GULAG-ul sovietic )

Născut într-o familie de agricultori  în anul 1885 în satul Costeşti, azi raionul Ialoveni Constantin Bivol în anii tinereţei s-a dovedit a fi nu numai un harnic agricultor, dar şi un bun militar. Până în 1918 a făcut serviciul militar în armata Rusiei ţariste, care încă în 1812  ocupase Basarabia. În calitate de deputat al primului parlament al Basarabiei numit Sfatul Ţării  la 27 martie 1918 a votat actul Unirii Basarabiei cu România. A fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc în anii 1925-1927, apoi membru al Partidului Naţional Liberal.

În anii 1925-1926 s-a aflat în funcţie de primar al satului Costeşti din partea Partidului Naţional Ţărănesc. A deţinut această postură timp de 8 luni, iar în 1932- ca reprezentant al Partidului Naţional Liberal.

Arestat  la 25 august  1940 de către autorităţile sovietice pe motiv, că a desfăşurat activităţi antisovietice şi a votat actul Unirii Basarabiei cu România. A fost omorat în închisoarea sovietică prin maltratare şi foame.                                                                           

Alexandru Averescu 

(n. 9 martie 1859Ismail, Basarabia – d. 3 octombrie 1938Bucureşti), general de armată, apoi mareşal, om politic, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1923, a condus armata română spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz în Războiul pentru Întregirea Neamului. Generalul Alexandru Averescu a reprezentat un caz aparte în istoria politică a României. Ţinând cont de nemulţumirile oamenilor după Primul Război Mondial, şi-a întemeiat propriul partid, cu care a reuşit să se impună pe scena politică a primului deceniu interbelic. În primii ani de după război, s-a creat un adevărat mit în jurul său. Acesta se va spulbera rapid în timpul guvernărilor sale, când s-a văzut limpede că între imaginaţia colectivă şi realitate este o mare diferenţă. A acceptat influenţa politică dominantă a lui Ion I. C. Brătianu, prin intermediul căruia a ajuns de fiecare dată prim-ministru, iar când a încercat o oarecare politică guvernamentală de independenţă, fruntaşul liberal l-a „pedepsit” aspru. Astfel, de la alegerile din iulie 1927, când partidul său nu a mai întrunit scorul electoral necesar accederii în Parlament, eroul general Averescu nu a mai avut un cuvânt important de spus în viaţa politică.

Alexandru Averescu era fiul slugerului Constantin Averescu, fost ofiţer în armata ţaristă, apoi institutor la Iaşi şi Târgu Frumos. Iniţial, tânărul Averescu se înscrie la Semminarul Teologic din Ismail, Basarabia  dar, după un an, se mută la Bucureşti şi urmează cursurile Şcolii de Arte şi Meserii. La 18 ani, în 1877, se înscrie voluntar ca jandarm, participând astfel la Războiul de Independenţă. Pentru curajul cu care a luptat pentru ţara sa, Averescu este înaintat la gradul de sergent. După această experienţă, decide să îmbrăţişeze o carieră militară şi se înscrie la Şcoala Divizionară de la Mănăstirea Dealu (1881), apoi urmează cursurile Şcolii Superioare de Război din Torino, al cărei absolvent devine în 1886.

Întors în ţară, Averescu devine director la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti (18941895), ataşat militar la Berlin (18951898), apoi şeful Secţiei Operaţii în Marele Stat Major (1899 – 1904). Pe 10 mai 1906, regele Carol I îl înaintează la gradul de general de brigadă. Pe 12 martie 1907, Averescu este numit ministru de război în guvernul Sturdza, iar la alegerile din mai 1907 candidează independent pentru Senat. Din poziţia de ministru, a avut sarcina dificilă de a reprima răscoala ţărănească izbucnită în Moldova. Printr-un plan bine întocmit, a fost organizată una dintre cele mai violente represiuni antiţărăneşti din istorie . Între 18 noiembrie 1911 – 2 decembrie 1913, este numit Şef al Marelui Stat Major General, coordonând acţiunile militare ale României în al Doilea Război Balcanic. În acest timp, este înaintat la gradul de general de divizie (1 aprilie 1912), iar pe 2 decembrie 1913 îi este încredinţată conducerea Corpului I Armată.

Alexandru Averescu şi-a legat numele în istorie de marile victorii ale românilor în Războiul pentru Întregirea Neamului. Pe 1 ianuarie 1917, regele Ferdinand I îl înaintează la gradul de general de corp de armată. Va conduce Armata a II-a spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz. Într-un moment critic pentru România, şeful statului i-a încredinţat misiunea formării unui guvern, care să încheie armistiţiul umilitor cu Puterile Centrale. După îndelungi tratative, Averescu reuşeşte să semneze doar preliminariile acestei păci, pe 20 februarie 1918, la Buftea. Ferdinand I era convins că un filogerman convins, precum Alexandru Marghiloman, va reuşi să încheie o pace mai blândă. În aceste condiţii, generalul îşi depune mandatul pe 27 februarie pentru a facilita negocierile.

După experienţa din fruntea Consiliului de miniştri, Averescu demisionează din armată şi îşi întemeiază propriul partid, Liga Poporului, pe 3 aprilie 1918, profitând şi de imensa popularitate de care se bucura în rândul oamenilor.

Un moment semnificativ s-a întâmplat pe 14 iunie1930, când noul rege l-a înaintat pe Averescu la gradul de mareşal al României, alături de vechiul său rival Constantin Prezan. Cei doi, împreună cu Ion Antonescu, sunt singurii mareşali din istoria României. Deşi mareşalul se pronunţa împotriva camarilei regale, Carol l-a folosit pentru legitimarea regimului său autoritar. Pe 10 februarie 1938, a răspuns pozitiv la chemarea şefului statului de a face parte din guvernul de uniune naţională, condus de Patriarhul Miron Cristea, ca ministru de stat, alături de alţi şase foşti prim-miniştri. Din 30 martie, după decretul regal de dizolvare a partidelor politice, Carol al II-lea îl numeşte consilier regal.

Pe 3 octombrie 1938, mareşalul Alexandru Averescu a trecut la cele veşnice, la vârsta de 79 de ani. Trupul său neînsufleţit a fost depus în cripta de la Mărăşti, în mausoleul ridicat aici prin străduinţa sa, pentru a cinsti pe eroii bătăliilor din vara anului 1917

Dumitru Bogos – s-a născut la 14 iunie 1889(dup alte date la 1 iunie, fiul lui Dumitru şi Vera), în comuna Grozeşti, jud. Lăpuşna. A absolvit Seminarul Teologic din Chişinău şi Facultatea de Drept din Varşovia. Teza de licenţă- “Statele Unite ale Europei”- a fost premiată de Senatul Universităţii din Varşovia. De profesie avocat.Poseda limbile rusă şi franceză. Absolvind şcoala de ofiţeri, a fost mobilizat şi trimis pe frontul din Polonia şi Ţările Baltice.A fost decorat cu ordinele “Sf. Ana” şi “Sf.Stanislav”, pentru vitejie în Armata ţaristă. A luat parte activă la mişcările naţionale din Basarabia (1917-1918) în Partidul Naţional Moldovenesc şi a activat în cadrul redacţiei ziarului “Cuvânt Moldovenesc”. A participat la Congresul ostăşesc din 20-22 octombrie 1917, fiind însărcinat cu organizarea armatei naţionale în tânăra republică dintre Prut şi Nistru. Ca rezultat, Sfatul Ţării l-a desemnat în funcţie de şef al Statului major al armatei Republicii Moldoveneşti. A fost primit în cadrele de rezervă ale Armatei române cu gradul de maior şi cu vechimea de la 16 februarie 1918. După trecerea în rezerva Armatei române, a fost unul dintre primii prefecţi de judeţ (Lăpuşna, în anii 1918-1920) din Basarabia de după Unire, apoi Secretar general al Internelor în Basarabia- în prima guvernare a mareşalului Alexandru Averescu (1921)- şi ministru al Basarabiei sub guvernul lui Take Ionescu (1922). Printre funcţiile administrative a deţinut-o şi pe cea de primar al municipiului Chişinău (1931-1934), iar ca legiuitor a fost deputat de Lăpuşna în trei legislaturi în Parlamentul României.

Este autorul lucrării “ La răspântie”(1924) şi al mai multor articole de revistă şi ziare, colaborator la revista “Viaţa Basarabiei” (1932). În 1936, biografia lui a fost inclusă în “ Internaţional Reference Library and Political Parties în România” (Londra). În perioada 13 septembrie- 12 octombrie 1939, a fost concentrat la Cercul Teritorial Lăpuşna. După invadarea sovietică a Basarabiei şi nordul Bucovinei s-a refugiat în Vechiul Regat şi între 7 august şi 1 noiembrie 1940 s-a aflat concentrat la Batalionul 15 Infanterie Marină.

În preajma declanşării războiului antisovietic, D. Bogos avea 52 de ani, era căsătorit şi avea trei copii. Cu toare acestea, fiind maior în rezervă a fost mobilizat în armată. Specialitatea militară – infanterie.

În primele şase luni de război (21 august 1941- 13 martie 1942) s-a aflat la Detaşamentul Infanterie Marină Odesa, între  Nistru  şi Bug, în calitate de ajutor al comandamentul Detaşamentului , ca mai apoi, între 14 aprilie şi 15 octombrie 1943 să fie concentrat la M.St. Major, Secţia a II-a. Din 14 iunie 1943, a fost repartizat la Centrul de Informaţii “B”, activând pe frontul din Crimeea şi din Taman pe lângă postul de comandă al Corpului de Cavalerie. La 17 octombrie 1943, în baza ordinului nr.542.135 al M.St.Major, Dumitru Bogos a fost repartizat la Centrul de Informaţii “H”, în calitate de şef de subcentru, specializat în exploatarea informativă a prizonierilor. Aflat în această funcţie, Dumitru Bogos a colaborat intens cu serviciile similare române (S.S.I., Birourile 2 ale Marilor Unităţi) şi germane de prizonieri sovietici).

A exploatat informativ un şir de prizonieri sovietici din lagărul german de la Bobrovîii Kut. În afară de informaţii cu caracter operativ, Dumitru Bogos a raportat conducerii Centrului “H” informaţii privind: starea de spirit a populaţiei din Rusia sovietică, situaţia românilor- moldoveni din Nicolaev, situaţia din Tadjikistan, Kazahstan, lupta antisovietică de eliberare naţională a popoarelor din Caucaz, etc.

După 23 august 1944, întreaga activitate informativă şi contrainformativă a serviciilor speciale româneşti de pe Frontul din Răsărit a fost sistată.

În campania Armatei române de pe Frontul din Vest, Dumitru Bogos a participat în luptele de eliberare a Transilvaniei de Nord.Alte detalii despre activitatea lui de după 23 august 1944, rămân deocambata necunoscute pentru noi. A decedat în 1946.

Bolocan Ştefan(?-?)

 Deputat în Sfatul Ţării ales la Congresul I al Militarilor Moldoveni din toată Rusia.(Chişinău octombrie 1917)

Bulat Ştefan

 (1892 Doroţcaia, jud Tiraspol- 1963 Bucureşti, Cimitirul Stăuleşti). S-a născut pe malul stâng al Nistrului, din părinţi moldoveni. Studii: Şcoala primară din satul de baştină, Seminarul Pedagogic de la Bairamcea(1914), Universitatea din Iaşi.

A fost mobilizat în armată şi trimis la cursuri de pregătire militară, după care i se conferă gradul militar de praporşcic (sublocotenent) şi este luat pe front. Deoarece în armată erau foarte răspândite “pământeniile”, el s-a apropiat mult de basarabeni, care în octombrie 1917, l-au ales deputat la congresul lor, ţinut la Chişinău. Delegat la Congresul Militarilor Moldoveni,care şi-a ţinut lucrările în perioada 20-27 octombrie 1917 la Chişinău. Deputat în Sfatul Ţării din partea moldovenilor de peste Nistru cu mandat validat.

După Unire a activat ca profesor secundar. A participat la fondarea Uniunii Foştilor Ofiţeri ai Armatei Moldoveneşti. După 1940, s-a refugiat în Regat. S-a stins din viaţă la vârsta de 71 ani, fiind înmormântat în Bucureşti.

                                                               www.mazarini.wordpress.com     

Despre Cronicaru

Alexandru Moraru, Istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al multor culegeri de documente de arhivă, menționate la Salonul Internațional de Carte din 2010 și 2015, iar cartea Basarabia: Scrisori către Mareșal a intrat în topul celor 10 cele mai citite cărți din Republica Moldova pentru anul 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s