Simpozium consacrat comemorării victimelor deportărilor staliniste

„Ororile trecutului nu se vor repeta”

6 iulie 2022, zi de doliu pentru Basarabia, 73 de ani de la cel de-al doilea val al deportărilor, zi în care comemorăm victimele deportărilor staliniste în Basarabia.

În această zi, în incinta Filialei Maramureş, s-a desfăşurat simpozionul istoric cu genericul: „Ororile trecutului nu se vor repeta”.

Doamna Elena Cărăuș-Sinița, șef filială Maramureș, a deschis evenimentul cu câteva date importante din istoria țării noastre de acum. Au trecut 73 de ani, când la 6 iulie 1949 asupra Basarabiei ocupate de sovietici s-a abătut o nouă urgie, operațiunea „Yug”(Sud), întocmită la Moscova de tiranii sovietici. Din Basarabia ocupată de aceștea au fost deportați aproximativ, 35.796 de basarabeni în Siberia, regiunea Altai și în alte regiuni îndepărtate. Motivele erau diferite: unii erau considerați chiaburi, alții acuzați de colaborare cu „fasciștii”, alții de apartenență la partidele politice sau secte religioase ilegale.

La Simpozionul dat au fost invitați și ne-au onorat cu prezența personalități:

Tudor Țopa, scriitor și publicist, ex-deputat în Primul Parlament al Republicii Moldova; col.(r) Alexandru Ganenco, ex-ofițer KGB, publicist și editor, Alexandru Moraru, istoric-arhivist, publicist, autor a 3 volume de carte despre deportările staliniste, Leonid Popescu, scriitor, pictor, profesoarele de istorie, de la  LT ,,L.Rebreanu” Silvia Chisaru și Tatiana Roibu de la ȘP nr.10, educatoarele de la grădinița nr. 55, Olesea Jitaru si Veronica Covalenco, colegi de la bibliotecile ,,Stefan cela Mare ” și ,,Traian”, Constanța Sinița – studenta anului IV la AMTAP și tineri din comunitate.

Tematica dureroasă de la simpozionul respectiv s-a transformat într-o discuție de suflet, unde sursele documentare de arhivă, mărturiile audio și video au săltat inimile celor prezenţi. Invitații cu mare durere în suflet au povestit și au ținut discursuri despre ororile trecutului, atât la general despre Basarabia, cât și personal, despre chinurile familiilor lor. Totodată la subiectul dat, a fost proiectat un scurt filmuleț documentar „Operațiunea „Sud” – Fața nevăzută a deportărilor din 6 iulie 1949 din Basarabia” de Cristian Alexandrescu, unde se descrie amănunțit fiecare crimă comisă din acea perioadă, precum: foametea forțată, valurile de deportări, canibalismul, etc. Activitatea a fost înfrumusețata cu expoziție de carte a invitaților noștri. Au adus un omagiu prin recital de poezie (elevele de la LTPA ,,N.Sulac”, Cudelea Gabriela, Madalina Trofim, Ludmila Codreanu), celor care nu au supravieţuit vremurilor groaznice, dar şi celor care au trecut prin calvarul acestor deportări şi s-au întors acasă.

Timp îndelungat, victimele deportărilor staliniste au evitat să vorbească despre calvarul vieții lor, trecând sub tăcere perioada dată. Cu gândul la acele teribile zile și nopți, în care au fost distruse familiile de inteligenți și gospodari din ținuturile noastre, să nu mai admitem și să nu comitem erori, când consecințele lor pot fi fatale pentru un popor. Doar așa vom conștientiza la modul concret suferințele prin care au trecut ei. Pentru că e una să ți se spună că niște oameni au fost deportați, și cu totul altceva este să pătrunzi în detaliile acelor deportări și în traiul cotidian al deportaților. Numai aşa vom putea să ne asumăm cu toţii responsabilitatea faţă de viitor şi să facem tot posibilul ca acele grozăvii să nu se mai repete niciodată.

Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma represiunilor comuniste, dar este vorba de milioane de persoane deportate, mii de oameni care au fost uciși și sute de cazuri de canibalism în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.

Concluzie: În legătură cu aceste evenimente îngrozitoare, Guvernul țarii noastre declară ca data de 23 august semnifică ,,Ziua comemorării victimelor regimurilor autoritare, ale stalinismului și nazismului”, în consonanță cu declarația Parlamentului European. Astfel, majoritatea deputaților au sprijinit declarația scrisă care propune proclamarea acestei date, întrucât deputații își doresc să păstreze memoria vie victimelor deportărilor în masa și ale exterminărilor, contribuind la consolidarea bazelor democrației, păcii și stabilității pe continentul European.

             Elena Cărăuș-Sinița, șef filială Maramureș, Biblioteca Municipală„B/P.Hasdeu”

Alarmă de gradul zero: israelizarea galopantă a României!

Trădătorii, pungașii, idioții sau lașii pe care incultura de masă post-decembriadă – și mai târziu spălatul radical al creierelor – i-a cocoțat în stat, iată, lichidează România. Treziți-vă! Lăsați plezanteriile de cafenea și trimiteți-i în concediu nelimitat pe căscăuzii politici organizatori de mitinguri aniversare! Iată raportul serviciului de sinteză RTh (abreviere de la Radu Theodoru – n.r.) publicat pe capitole în toate cărțile mele politice, document cu începere din 1990, la zi.

Punctez: Kissinger – portavocele ocultei bancare, a declarat anul trecut, la Tel Aviv, că statul Israel va dispărea în viitorul apropiat. Declarația indică în subtext că statul Israel și-a executat misiunea de spargere a unității lumii arabe. Întrebare: unde se vor duce locuitorii fostului stat? Știind că oculta lucrează cu strategii la scara istoriei, sigur o parte se va stabili unde a predicat acest popă răpciugos, anticristic, predici întărite de un slugoi politic care a pus în program importul și naturalizarea a 800.000 de cetățeni din Israel. Ce-mi raportează serviciul meu de sinteză? Fiți atenți! După asasinarea patriotului și bărbatului de stat Nicolae Ceaușescu, Oculta, prin slugile autohtone, a acționat economic, legislativ, cultural, spiritual, prin învățământ, manipulând politicul spre dictatură, pentru a crea premisele schimbării raportului demografic între autohtoni și israeliți. Ca urmare:

– Distrugerea economiei a pricinuit un exod masiv al populației active, nemaiîntâlnit în istoria noastră.

– Legile antiromânești, protecționiste pentru minoritari, protejarea prin lege a manipulatorilor israeliți în toate sectoarele vieții sociale, acuzațiile de antisemitism, de negaționism al mitului spoliator numit holocaust, scoaterea istoriei românilor din programele școlare de învățământ și înlocuirea ei cu istoria falsificată a evreilor, distrugerea tineretului prin sexualism precoce, au condus la o apatie politică de masă, stare psihologică speculată intensiv, sub obrocul căreia ministerul zis al Justiției a acordat cetățenie aproape zilnic grupurilor de israeliți compuse din femei, bărbați, adolescenți și copii. Citiți Monitorul Oficial!… Grupuri finanțate opulent, care au cumpărat pământ, munți, păduri, bine instalate mai ales în Bucovina. Totul într-o tăcere cvasi-absolută.

– Pe acest fond, iată că în Ardealul de nord-vest, loc al intrării clandestine a valurilor succesive de khazari, s-a construit cea mai mare sinagogă din Europa Centrală. V-ați întrebat pentru cine? La inaugurarea ei au venit rabini de pe toată planeta, indicând în cimitir morminte ale unor bunici și străbunici poate reali, poate inventați. Ce vă spune asta?

Și iată că vine un popă ortodox cumpărat, un jeg moral, o căzătură umană, și reia, îngroșând-o, monstruoasa teză a unei așa-zise școli istorice de la Geneva, inventată ad-hoc după Războiul de Independență, spre a dovedi, la Congresul de Pace de la Berlin, că în antichitate au locuit la noi două ramuri ale aceleiași seminții: dacii și khazarii. Jegul în mantie a preluat ordinul de a sublinia prioritatea absolută a khazarilor. Stăpână pe o bună parte din planetă, Oculta evreiască vrea să finalizeze, acum, lupta de aproape două veacuri, prin realizarea Juderland-ului, contând pe toleranța imbecilă și iresponsabilă a românilor cu creiere spălate.

Despre așa-zisa școală de la Geneva, dar și despre geniul politic, dârzenia și vizionarismul istoric al generației eminesciene, într-o intervenție viitoare.

Grădiștea de Argeș,13 septembrie 2022,

 Notă: textul prezentat reprezintă transcriptul episodului 4 din serialul intitulat „Autodenunț” al Generalului de Flotilă aeriană Radu Theodoru, publicat pe canalul său de YouTube. Serialul este replica generalului la  nominalizarea sa pe „lista neagră” a „Raportului de monitorizare al Institutului pentru Studierea Holocaustului in România –  „Elie Wiesel”  pe anul  2022. Primul transcript a apărut în ediția Nr. 16/82(1.258) din 2 noiembrie  2022 a revistei ART-EMIS sub titlul: „Autodenunț: Sunt antisionist, nu antisemit!”[1]Textul de față a fost preluat din nr. 124 al revistei „Certitudinea”.

SURSA: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/alarma-de-gradul-zero-israelizarea-galopanta-a-romaniei

––––––––––-

[1] https://www.art-emis.ro/jurnalistica/autodenunt-sunt-antisionist-nu-antisemit – 2 noiembrie 2022.

Ghiliceni din părțile Teleneștilor

                                                               Prin înţelepciune ne făurim destinul
                                                                          Prin necunoaştere ni-l distrugem. (ESCA)

Referinţe generale despre comuna Ghiliceni.


Satul Ghiliceni. Reședință de comună. Atestat la 17 martie 1495 cu denumirea Grișani, Hrișeni. Comuna cuprinde 3 așezări – Ghiliceni, Cucioaia și Cucioaia Nouă. Satul Ghiliceni, raionul Telenești, într-o perioadă de vreme a întrat în componența raionului Chișcăreni, apoi raionului Lazovsc, RSSM, actualmente Lazovsc poartă denumirea Sîngerei. În următorul izvor găsim descrierea hotarelor Ghilicenilor megieș cu satele din preajmă și pănă la hotarul Mătăsenilor.


,,Mărturia hotarnică a mosiei Sfințenii și Valea lui Vlad, ținutul Orhei, și măsurănd și capul Sfințenilor cel despre miază zi din Ciulucul Mic, începnd cu măsura din Ciulucu de la o ezătură de iaz vechiu ce se numeste a lui Ioniță Mitică, ce este dreptul unei movili, unde și măsurindui valea Ciuluc în sus pe-n capul Cucioaei și Vaii lui Vlad și prin capul Dumbrăviței pănă la un locu adica, la un hotar vechiu ci este lăngă un drumul, lănga Ciulucu despre miază noapte unde se desparte cu locul Mătăsenior, au esit 71 funii, 21stingeni facu 2150 ăi impărțindu-se pe 6 bătrini și-au venit pe bătrini 365 stăngeni, 2 pălmi, 5 părmaci și măsurind și mijlocul sfințenilor în curmeziș, adică din hotarul Ghilicenilor și păn la hotarul Mătăsenilor și-u eșit și 55 funii, iar stăngenii fac1650 și împărțindu-se pe 6 bătrni, sau venit pe atini cite 275 stăngeni măsuri nu și marginile moșii sfințeilor amindo și margine pe din gios despre Ghiliceni din Ciulucul și păn în movilă, în movilă au eșit 2425 sîngeni ”.


Mai aproape de sud-est pe vărfurile dealurilor apar păduri, predominante cu stejari şi carpeni, iar relieful are o număr mare de povărnişuri cu pante în direcţia sud şi sud-est. Acest lucru este favorabil pentru cultivarea viţei-de-vie, în special, a soiurilor pentru vin. Satele raionului sânt foarte pitoreşti ce sunt situate în văi, printre dealuri, dar şi pe pantele lor, păstrăndu-şi în mare parte fața sa istorică.

  Așezat înte codri seculari satul Ghiliceni își oglindește fața în apa iazurilor, înconjurat de podgorii frumoase și mănoase ca-n povești. ,,Monumente ale naturii malul stăncos al Răutului de lăngă s. Ordăşei, 2 izvoare în apropierea aceluiaş sat, un izvor de apă minerală nu departe de Mîndreşti, dumbrava Ghilicenilor, doi copaci multiseculari în pădurea din preajma Teleneştilor şi Ghilicenilor.”  La talpa piscului, reține privirea și admirația trecătorilor un stejar petiționat cu brațe candelabre, înalt de 21 m și cu un diametru de 4,48 cm, patriarh al pădurii, descris de istoricul, Anton Moraru
.

Satul Ghiliceni, ca și toate satele din Basarabia, își are istoria sa propirie. Mulți cercetători ai ținutului natal au menționat faptul, ca satul Ghiliceni își trage rădăcinile din epoca antică. Ghiliceni, sat pe coama dealului împădurit, cu altitudinea de 296 m, care desparte apele izvoarelor – unele spre Cula, altele spre Ciuluc. Pe alături se aşterne şoseaua naţională Chişinău-Bravicea-Bălţi.

Satul are o suprafaţă de circa 2.60 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 8.18 km, latitudinea 47.4794 longitudinea 28.2066 si altitudinea de 120 metri fata de nivelul marii.
Din componenţa comunei fac parte localităţile : Ghiliceni, Cucioaia și Cucioaia Nouă. Localitatea se află la distanţa de 16 km de oraşul Teleneşti şi la 86 km de Chișinău, pînă la Bălți- 36 km.

Conform datelor recensământului din anul 2004 populaţia la nivelul comunei Ghiliceni constituia 1766 de oameni, 888 de gospodării casnice, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane, dintre care- 50.23% – bărbaţi și 49.77% – femei.
Componența etnică a populaţiei comunei: 99.43% – moldoveni, 0.30% – ucraineni, 0.15% – ruşi, 0.04% – găgăuzi, 0.08% – alte etnii.
Sate vecine cu satul Ghiliceni sunt: Hirova,Dereneu, Rădeni, Năpădeni, Dumbrăvița, Bocancea, Ciuciueni, Zgărdești, Cozești, Câșlea, Mândrești, Hirișeni.


Denumiri de moșii, dealuri, văi ce caracterizează satul Ghiliceni:
Budălău, Hârtop, Suta, Gheroghian, Planul popii, Călugăreasca, Fântâna Ilenei, La păr, Tomar, Toloacă, Țarnă, Făntăna Fasâlcăi, Horodiște, Valea părului, Valea ogăii, La Vârvăruța, La ocnă, Valea adâncă, În seș, la Coimacani, Fântâna Lizei, La salcii, La Ciuluic, Fântâna Popii, În del la brazi, Dumbrava ș.a. (VEZI ANEXA)

Sate ce intra în componența satului-comună Ghiliceni.
Satul Cucioaia este o localitate in raionul Teleneşti situată la latitudinea 47.4602, longitudinea 28.1858 si altitudinea de 109 metri fata de nivelul marii. Această localitate este în administrarea s. Ghiliceni. Conform recensămăntului din anul 2004 populatia este de 833 locuitori. Distanța directă pâna în or. Teleneşti este de 20 km, pâna în or. Chişinău este de 84 km.
Satul Cucioaia Nouă. Codrenii mai tineri preferă în vremea de la urmă să-şi facă gospodării lângă iazul din valea Ciulucului, la răspântia şoselelor. Astfel la sfârşitul secolului trecut apăru cătunul cu 6 gospodării şi 28 de locuitori Cucioaia Nouă. Satul Cucioaia Nouă este o localitate în raionul Teleneşti situat la latitudinea 47.4855 longitudinea 28.1666 si altitudinea de 84 metri față de nivelul mării. Această localitate este în administrarea s. Ghiliceni. Distanța directă pâna în or. Teleneşti este de 19 km., pâna în or. Chişinău este de 85 km.


Satul Ghiliceni își slăvește bogăția naturală și umană a acestui colțișor de rai prin-un imn. Unde fiecare sătean a pus suflet.


Imnul satului Ghiliceni – muzica și cuvintele populare


Între codri și ape, Și copiii frumoși,
De stele aproape, Este un loc anume,
Între cer și pământ, Cel mai scump din lume,
Cu plănset și cânt, Satul meu cel drag,
Într-un colț de rai, Cu părinți în prag,
Pe-o colină de plai, Este un sat de codreni,
Cu falnici strămoși, Satul meu Ghiliceni.


Ca și toate satele, satul Ghiliceni dispune de legenda satului.
Demult, demult, tare demult, după spusele localnicilor, pe aceste meleaguri împresurate cu vii şi livezi, cu codrii umbroşi, îşi avea moşia sa un boier. Şi-a construit boerul acela un castel de o frumuseţe rară. Avea grajduri multe cu vite şi orătănii fel de fel, podgorii nenumărate. În slujbă la boier veneau ţăranii din împrejurimi. Pe lăngă curtea boierească slugile şi-au înjghebat care un bordei, care o cocioabă şi aşa s-a înfiinţat o nouă localitate.


În familia acestui boier creştea un voinic de o frumuseţe rară, deştept şi isteţ, cu numele Ghilică. Nu era fată ori nevastă, care să-l fi văzut măcar o singură dată şi să nu-i cadă drag inimii acest tănăr. Tănărului îi plăcea foarte mult pescuitul, deaceea mult timp şi-l petrecea la iazurile din preajmea satului. Nudeparte, la iaz, veneau fetele şi nevestele la ghilit rufele şi, bine-nțeles, să-l întălnească pe acel tănăr chipeş. Anume aici s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste între fiul boierului şi o tănără fată cu chip de zeiţă. Finalul acestei poveşti a fost foarte trist, deoarece boierul a fost împotriva căsătoriei fiului său cu această fată săracă. Tănăra, n-a mai putut suporta despărţirea de fiinţa dragă, s-a înecat. Această veste a zguduit împrejurimile. De a ghili rufele la baltă fetele au veneau încă mult timp ca să-l vadă pe Ghilică, care era vinovat de moartea fetei. Tragedia aceasta se păstrează în memoria localnicilor pănă în prezent și acest meșteșug de ghilit rufele la iaz a pus baza denumirii satului Ghiliceni. Aşa, deci, localitatea a căpătat denumirea Ghiliceni.
Unii localnicii presupun că la originea denumirii satului Ghiliceni stă numele fiului boierului pe nume Ghilică. Altii spun ca denumirea satului provine de la ghilitul rufelor si a hainelor. Există aceste două variante a denumiri satului:

  • ghilitul rufelor,
  • numele boerașului Ghilica.
    Unii bătrâni mai susţin că denumirea actuală a satului se trage de la un alt boier cu prenumele Ghilici. În 1923 un strănepot al acestui boier a fost primar în sat, îi ziceau Ghiliceanu.
    Un adevăr cunoscut, dar neasimilat suficient spune, că „drumul libertăţii trece prin cultură”. Există o cultură de tip rural – obiceiuri, datini, ritualuri ce conduc la un compartiment şi o cultură, din care omul poate lua multe.
    Domnul a înzestrat satul meu natal nepărtinitor cu o frumuseţe rară şi a facut ca pamântul să-i încolţească talente și virtuţi în oamenii de aici.
  • ANEXA
    Microtoponime locale
    Denumiri de moșii,dealuri,văi ce caracterizează
    satul Ghiliceni,raionul Telenești.
    1.,,Valea Horodiștei,,
    Această vale,de la început se numea ,,Prihodiște,, ce inseamna-cărare, potecă, trecatoare, etc.Se numea astfel deoarece in acel loc erau multe căi și poteci întortocheate ce duceau în satul din pădure. Dea-lungul timpului denumirea satului s-a schimbat din ,,Prihodiște,, în ,,Horodiște-satul din pădure,,.În prezent in acest loc se afla livada satului.

  • „Pe malul râului Ciuluc, afirmă doctorul în istorie Ion Hâncu, este o vatră de sat din epoca bronzului datând din anii 1300-1100 până la Hristos. În locul numit „Valea Horodiştei” s-au păstrat urmele unei cetăţi antice părăsite din epoca romană târzie care au existat până la invazia triburilor nomade ale hunilor din anul 376, când satele au fost devastate şi incendiate. Pe vetrele acestora s-au păstrat grămezi de lut ars şi obiecte casnice din epoca menţionată (secolele II-IV).
    (Ion Hâncu.Vetrestră¬moşeşti din Republica Moldova, Chişinău, 2003, pag. 38)
  1. ,,Dealul prisacăii,,
    Denumirea acestui deal semnifică faptul ca pe acest deal din cele mai vechi timpuri pînă în prezent se află o prisacă. În documentele privind istoriaRomânei . ( Moldova in Veacurile XIV-XVII (1384-1625) de A.I.Gonța gasim descierea a acestui loc ca fiind:,,.întărit ca loc de prisaca lui Toader Beliuciu vătav XVI-III,316,,
    (A. I. Gonta Documente privind istoria Romăniei. A. Moldova în Veacurile XIV-XVII (1384-1625),Indicele numelor de locuri.București,1990 pagina 33,pagina109 ed.acad.româna.)
  2. ,,Stejăroaica,,
    Așezat înte codri seculari satul Ghiliceni își oglindește fața în apa iazurilor, înconjurat de podgorii frumoase și mănoase ca-n povești. La talpa piscului, reține privirea și admirația trecătorilor un stejar petiționat cu brațe candelabre, înalt de 21 m și cu un diametru de 4,48 cm, pariarh al pădurii, descris de istoricul, Anton Moraru.
    Tudor Țopa,Anton Moraru,Alexandru Furtună ,,Raionul Telenești .Devenirea sa in timp,, Chișinau 2013 pag.176
    4.,,Coada iazului,,
    Aici se despart apele izvoarelor – unele spre Cula, altele spre Ciuluc.Anume la această desparțire a rîurilor s-a construit Mănăstirea Bocancea,pe cînd întregul rîu se întinde în jur de 3 km fiind unul dintre cele mai mari iazuri din raionul Telenești.Pe alături se aşterne şoseaua naţională Chişinău-Bravicea-Bălţi-Teleneşti, Biblioteca locală
    5.,,La ocnă,,
    Ocnă-penitenciar.Acest loc a fost denumit astfel, deoarece boierul care era atunci pe timpuri pedepsea ne supușii legii in acel loc prin munci grele pentru a substitui pedeapsa de a merge la închisoare. ,,aici a fost construit un turn de apa, daca te urcai se vedea dealul Iazului. Boierul din sat asa îi pedepse pe oamenii care nu traiau bine cu legea si sa nu faca puscarie erau pusi la astfel de munci,,
    1Biblioteca locală
    6.,,In deal la Dumbrava,,
    Dealul a fost denumit ,,Dealul Dumbravei,, deoarece cuprinde o gamă largă de diverse specii de plante și copaci.
    ,,Monument ale naturii poalele Codrilor seculari ,,
    ,,Timpul” 1987 autor:A.N.Blanovschi

    7.,,Suta,,
    A fost sadita vie (100×100 ari, 10 rânduri x10 paralet, 1 rând x100 tufe)
    Biblioteca locală
  3. ,,Valea adâncă,, sau Râpa lutării,,
    A fost cindva ocolul silvic unde traiau caprioare, cerbi. Valea s-a remarcat prin forma s-a destul de ciudata si foarte adincă.În această vale erau locuri special amenajate unde se hraniau animalele și erau protejate de diferite calamități naturale.
    1Biblioteca locală
    9.,,La salcii,, sau ,,La toc,,
    În preajma sălciilor și a izvorului ce curge pe alături, pe timpul sovetic a fost construit pe fatare loc unde se depozitau grauntoasele zis ,,toc,, care mai este și în prezent.Locul de sub salcii și de lînga izvor devenise pentru oameni un loc de odihnă și repaus in timpul muncii.
    1Biblioteca locală
  4. ,,In livada,,
    Din perioada modernă (tirzie) până în perioada postbelică în acel loc se afla livada boierului Iașcinschi,de aici și denumirea de ,,Livada,,.În acea livada era construit un beci mare cu lățimea de 7m și lungimea de 33 m… Beciul a fost folosit in favoarea sătenior pâna prin anii ’90.

Elena CĂRĂUȘ-SINIȚA, istoric, publicist, șef filială„Maramureș”a Bibliotecii Municipale„B.P.Hasdeu” din Chișinău

Notă: imagini și text de autoare

Istoricul Alexandru Moraru omagiat de colegi

Asociația Istoricilor către istoricul Alexandru Moraru la 70 de ani

In poze: sus: Președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova dr.hab. Anatol Petrencu felicită pe istoricul Alexandru Moraru cu jubileul de 70 de ani; jos: împreună cu directorul Bibliotecii Centrale„Hasdeu” doamna Nadejda Mășcăuțanu

Dosare secrete sovietice despre cărți și biblioteci

Anul 1944, susținută de aliați, armata sovietică a început „eliberarea” ocupând aproape întreaga Europă pentru cel puțin jumătate de secol. Sigur, că printre primele pământuri ocupate au fost teritoriile fostelor „republici unionale” alipite forțat cu forța armelor de ruși, printre care și Basarabia, vechi teritoriu românesc, redenumită în RSS Moldovenescă, republică înjghebată de Stalin în 1940. Comportamentul  noilor stăpâni ar putea fi caracterizat printr-un singur cuvânt-fărădelegea.(vezi: Alexandru Moraru”Cadrele bolşevicilor-1-2-3” în „Flux”ediţie de vineri din 20 ianuarie; 3 martie şi  28 aprilie 2006 ) Peste tot  domina mizeria, bolile şi infecţia, multe aduse de sovietici odată cu păduchii. Lupta autorităţilor sovietice împotriva ţăranului român din Basarabia şi împotriva proprietăţii private au dus la foametea organizată  din anii 1946-1947, care a luat mii de vieţi omeneşti(nici până azi nu s-a stabilit cifra  corectă a numărului oamenilor morţi de foame, şi se pare că pentru nimeni  această informaţie nu prezintă interes, probabil fiindcă nu este vorba de minorităţi naţionale-Al.M.) şi a dat naştere a câteva sute de cazuri de canibalism(vezi: Al.Moraru„Comunismul ne-a făcut canibali” din „ Flux” nr.4 din 14 februarie 2003 şi”Dosarul strict secret 009” din „Glasul Naţiunii” nr.32 din 29 august 2002 ).

Un rol important după ocupația Basarabiei de către sovietici, a fost propaganda și agitația comunistă prin toate mijloacele, inclusiv presa periodică, placate, comerț, filme, concerte, cărți și desigur biblioteci. Comercializarea cărților cu venirea rușilor a fost o bună parte de timp interzisă, apoi prin august 1946 s-a hotărât de a revigora această prestație. Guvernul RSSM, în scopul consolidării socialismului şi a noii puteri, a început o procedură de legalizare a comerţului cu cărţi şi lichidarea literaturii ce venea în contradicţie cu concepţiile comuniste. Este vorba de Hotărîrea nr.794 a Consiliuli de Miniştri a RSS Moldoveneşti din 15 august 1946. Reieşind din faptul, că în documentul nominalizat se menţionează şi fondurile de carte sau bibliotecile publice, mănăstirești și confesiunilor religioase, vă propunem acest document integral:

STRICT SECRET

„Despre legalizarea comerţului cu literatură pe pieţele orăşăneşti şi raionale din RSS Moldovenească”.

În scopurile legalizării comerţului cu carte pe pieţele orăşeneşti şi raionale, Consiliul de Miniştri al RSSM HOTĂRĂŞTE:

1.      A obliga Ministerul Comerţului RSSM /tov. Akimov/, secţia moldovenească a COGIZ-ului (secţia de carte a editurii de stat – Al.M.) /tov. Varenbud/, Moldpotrebsoiuz / tov. Craiuşin / de a organiza la pieţele orăşeneşti, magazine şi chioşcuri, anticariate pentru comerţul cu literatură.

2.      A obliga Ministerul Comerţului şi Ministerul afacerilor interne din RSS Moldovenească de a interzice orice vînzare de carte şi literatură particulară la piaţă, permite vânzarea cărţilor numai prin intermediul magazinelor de stat, anticariate şi chioşcuri.

3.      A propune Glavlitului RSSM / tov. Bartâşi / şi împuterniciţilor acestuia din raioane de a instala un control riguros privind literatura care se achiziţionează în magazinele de anticariat.

4.      Direcţiei pentru chestiunile bisericii ortodoxe / tov. Romenschii / împuternicitului pentru chestiunile cultelor de pe lîngă Consiliul Miniştrilor al RSSM / tov. Deseatnicov / să asigure revizuirea şi confiscarea din fondurile de carte a mănăstirilor, bisericilor şi a comunităţilor religioase a literaturii fasciste, monarhiste  şi altor cărţi duşmănoase.

Preşedintele Consiliului de Miniştri al RSSM G.Rudi”

Urmează traducerea documentului din limba rusă. Traducerea aparțite autorului acestor rânduri.

26 noiembrie 1948                                                         din dosar  STRICT SECRET

        Șefului-adjunct al secției de propagandă și agitație al CC al PC(b) al Moldovei

                                                                                                     tov. Ovcinicov

GLAVLITUL (organizație republicană de control și cenzură asupta editurilor și tipografiilor- Al.M) RSS Moldovenești comunică, că în anul precedent aparatul Glavlitului și împuterniciții săi din raioane au controlat 708 biblioteci cu un efectiv de carte de 768.320 de unități. În afară de controlul general, bibliotecile sunt controlate sistematic în dependență de dispozițiile și circularele despre confiscarea literaturii. În perioada respective au fost confiscate 448 de volume.

În afară de bibliotecile publice au fost supuse unui control riguros și bibliotecile mănăstirești și o parte din biserici. A fost confiscată literatura antisovietică și fascistă. (cred că este cazul să menționăm, că la literatura„antisovietică și fascistă” era atribuită toată literatura tipărită și în limba română, chiar dacă era vorba de „Abecedar”, „Viața plantelor” sau „Îngrijirea iepurilor de muscă”- Al.M).

Lipsa transportului ne limitează activitatea de a termina confiscarea literaturii dușmănoase din restul bisericilor, care nu au fost supuse controlului.

Printr-un acord de înțelegere cu Împuternicitul pentru problemele bisericii ortodoxe de pe lângă Consiliul de Miniștri a RSS Moldovenești, episcopul îi va obliga să concentrezi toată literatura (în afară de cărțile bisericești și religioase) în orașe și centre raionale, unde Glavlitul va realiza confiscarea.

O parte din literatura confiscată este în 2 exemplare pentru fiecare titlu de carte, din acest motiv Glavlitul un exemplar îl transmite în fondul special al bibliotecii în numele N.Crupscaia, deși acest fond special încă n-a fost conceput și respectiv nu activează. Există un depozit special(spețhran-rus.) la Institutul de Cercetări Științifice în domeniul istoriei, limbii și literaturii, care încă de asemeni nu lucrează.

În procesul controlului a unui șir de biblioteci raionale(din sistemul de iluminare culturală) noi am depistat un șir de lacune. Multe din biblioteci sunt amenajate în condiții nefavorabile și restrânse unei biblioteci, care nu corespund instituțiilor de cultură și în spații alcătuite dintr-o singură cameră, fără a avea sală de lectură. Bibliotecile nu sunt amenajate, lipsesc stilajele, mesele, scaunele, panourile pentru expozițiile de carte, lipsește  securitatea(paza) fondurilor de carte.Bibliotecile din Drochia, Cornești și Fălești reprezintă un morman de cărți neordonate și neîngrijite; motivul fiind lipsa spațiului și stilajelor. Biblioteca din Cornești nu are Carte de Inventar, iar în mai multe biblioteci Cartea de Inventar nu corespunde cerințelor unei biblioteci, fapt care contribuie la furtul fondului de carte, iar în biblioteca din Drochia multe cărți au fost roase (distruse-Al.M) de șoareci.

Personalul scriptic al bibliotecilor nu numai că nu au pregătirea de bibliotecar și nu corespund cerințelor, dar și nivelul lor de pregătire generală este foarte jos (Cărpineni, Drochia, Cornești, și alte biblioteci). Angajații bibliotecilor raionale în majoritate nu cunosc literatura, din acest motiv nu o pot promova și nici propune. În procesul de schimb de carte nu se practică discuții cu cititorii despre cărțile citite, despre cărțile recomandate.

Bibliotecarii nu organizează nici un sondaj pentru a depista interesele cititorilor, nu se educă dragostea față de lectură. Deservirea cititorilor se reduce doar la primirea și eliberarea  mecanică a cărților. Colaboratorii bibliotecilor raionale nu promovează și nu propagă operele clasicilor marxizm-leninizmului, literatura social-politică și economică, literatura popular-științifică; se lucrează numai cu literatura artistică.

În deosebi foarte slab se lucrează cu literatura moldovenească („limbă nouă” înventată de sovietici și împusă populației Basarabiei începând cu 1940, după ocuparea acestei vechi provincii românești de către ruși- Al.M.).Lipsesc panourile de propagare a cărții: expoziții de literatură, citate și expresii ale clasicilor marxism-leninizmului, a clasicilor literaturii ruse și mondiale, expoziții fotografice despre succesele poporului sovietic în primele cincinale de după război, albume, recenzii, articole, montaje fotografiece etc.

Este cazul să menționăm, că majoritatea bibliotecilor raionale nu petrec nici o activitate cu publicul, cum ar fi conferințe despre lectură, discuții despre aparițiile editoriale parvenite în fondurile bibliotecilor, citirea unor anumite capitole din cărțile noi apărute etc.(Cărpineni, Baimaclia, Vulcănești, Fălești, Leova, Florești, Drochia și alte bublioteci) (aici scris de mână: actul sovietului de bibliotecari și a activului de cititori).

Numărul cititorilor cuprinși de biblioteci este extrem de mic. Toate aceste lacune au fost posibile din motiv că Comitetul pentru problemele instituțiilor de iluminare culturală n-a ținut în atenția sa educația cadrelor pentru biblioteci, n-au luat sub control sistematic pe șefii bibliotecilor și activitatea bibliotecilor, nu le-au acordat la timp ajutorul metodic.

Organizațiile locale de partid și executivele nu s-au ocupat în deajuns de amenajarea și reparația bibliotecilor, nu s-a făcut o selecție riguroasă a cadrelor pentru biblioteci.

Din vina secțiilor de finanțe a executivelor raionale(Drochia, Fălești, Ocnița, Florești, Comrat etc.) nu au fost completate cu mobiliere și inventarul necesar și din acest motiv o bună parte din mijloacele financiare rezervate pentru biblioteci la sfârșit de an au fost decontate; o bună parte din biblioteci a rămas fără noi achiziții de literatură nouă, iar organele de partid și de stat nu s-au implicat în lichidarea acestor lacune ale secțiilor financiare ale executivelor raionale.

Colectorul(depozitul-Al.M.) pentru biblioteci completează bibliotecile mecanic, fără a ține cont de necesitățile și solicitările bibliotecarilor și cititorilor. Deseori se expediază literatură, fără a se ține cont de specițicul raionului sau profilul bibliotecii. De exemplu, cărți despre construcțiile din beton armat sau literatură de medicină, care este predestinată pentru un public înalt calificat și profesional în condițiile unei biblioteci raionale  nu poate fi utilizată.

               Șef-adjunct al Glavlitului din RSS Moldovenească              Doncev

Tipărit în 2 ex.

Considerăm subiectul neepuizat și din acest motiv, vom mai reveni cu alte documente secrete sovetice, pentru a completa întregul tablou al subiectului nominalizat.

Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Istoricul-arhivist Alexandru Moraru în „Calendarul Național 2022”

Sesizare privind funcționarea ilegală a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”

Vă prezentăm sesizarea Asociaţiei „Neamul Românesc” adresată Președintelui României, depusă la Administrația Prezidențială, – Departamentul Constituțional Legislativ sub nr. DCL/318/16.02.2021, privind punctul de vedere al asociației despre funcționarea ilegală (conform sesizării A.N.R.) a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. (Redacția)

Asociaţia „Neamul Românesc”Cod unic R.N.O.N.G.: 14031/A/2011,Petru Vodă, judeţul NeamţTelefon 0766.266764,e.mail: neamul_romanesc@yahoo.comNr. 1.02/15.02.2021

Excelenței Sale, Domnului Klaus Iohannis, Președintele României, Administrația Prezidențială

Domnule Președinte

Asociația „Neamul Românesc”, prin reprezentantul său legal Vasilică Militaru, în calitate de președinte al Asociației, vă supune atenției prezenta sesizare privind funcționarea ilegală a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-„E.W.”) în baza exercitării, de către Președintele țării, a funcției de mediere între puterile statului, precum și dintre stat și societate, prevăzută de art. 80 al Constituției. Recent, o instanță a Judecătoriei Sectorului 3 București a condamnat la închisoare un român, pe dl. colonel (rtg.) S.R.I. Vasile I. Zărnescu, pentru publicarea unor articole care conțineau puncte de vedere personale, dar susținute pe baza cercetărilor multor autori occidentali, privind holocaustul, cercetări realizate în ultimele decenii (cf.http://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000642032&id _inst=301).

Constatăm că instanța a ignorat prevederile art. 29 și 30 din Constituția României privind libertatea de exprimare, garantată și de prevederile art. 11 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în deplin acord cu prevederile art. 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, instituită de O.N.U. în 10 decembrie 1948.

Prin sentința dată, completul de judecată a admis, în mod exclusiv, numai optica directorului I.N.S.H.R. „E.W.”, Alexandru Florian, 2 privind Holocaustul. Anticipăm că, prin această condamnare, Justiția a deschis o cutie a Pandorei, care va determina radicalizarea unui segment al societății românești, alimentat de atitudinea vădit antiromânească a instituțiilor de forță ale Statului român. De pe portalul Judecătoriei, precum și din știrile apărute în multe mass media (de ex., https://www.timesofisrael.com/ex-intel-officer-jailed-in-1st-convictionunder-romanias-holocaust-denial-law/), am aflat că persoana „vătămată“, deci inițiatorul sesizării penale, a fost directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România-„Elie Wiesel” (denumit în continuare I.N.S.H.R.-„E.W.”). Se înțelege că tot mai mulți români sunt pasibili să ajungă în pușcărie doar pentru că și-ar exprima public un punct de vedere personal (inclusiv pe pagina personală de socializare) asupra problematicii privind teoria „Holocaustului din România“, așa cum este ea difuzată de I.N.S.H.R.-„E.W.” Analizând pozițiile publice ale I.N.S.H.R.-„E.W.”, se observă că acesta, în mod discreționar, interzice orice opinie despre problematica Holocaustului care este contrară viziunii propriilor angajați și a liderilor comunității evreiești din România. În decursul anilor, directorul Alexandru Florian a implicat Institutul într-o permanentă vânătoare de vrăjitoare.

Ignorând actul mântuitor al iertării și al pocăinței pentru greșelile trecutului, specifice credincioșilor creștini români, I.N.S.H.R.-„E.W.” a cerut imperios condamnarea cinstirii martirilor români din temnițele comuniste, sub pretextul îmbrățișării de către aceștia, în tinerețe, a unor ideologii legionare. În viziunea I.N.S.H.R.-„E.W.”, comemorarea publică (pomenirea creștină) a românilor încarcerați sau uciși în temnițele staliniste, cum ar fi Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr și mulți alții, este un act de antisemitism. La fel, Alexandru Florian, în calitatea de director al I.N.S.H.R.-„E.W.”, a cerut demolarea tuturor statuilor, schimbarea denumirii străzilor care purtau numele unor personalități ale Culturii, Spiritualității și Istoriei României, interzicerea emiterii de către Banca Națională a unor efigii aparținând Patriarhilor Țării, scoaterea unor cuvinte din dicționar, ștergerea unor mari evenimente din Istoria Țării și alte asemenea agresiuni axiologice.

La o analiză mai atentă, am constatat că I.N.S.H.R.-„E.W.” funcționează în mod ilegal, chiar de la înființarea lui, iar angajații acestuia, plătiți din bani publici – cărora de la 1 martie 2017 chiar li s-au dublat salariile -, și-au depășit competențele stipulate prin reglementările legale, în detrimentul scopului și obiectivelor inițiale.1. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ a fost înființat fără respectarea legii și, prin urmare, funcționează în mod ilegal. I.N.S.H.R.-„E.W.” a fost înființat prin emiterea Hotărârii de Guvern nr. 902/04.05.2005. Activitatea și organizarea
I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost completată apoi prin prevederile H.G. nr. 866/23.08.2012, ale H.G. nr. 1066/26.11.2014 și ale H.G. 625/31.08.2016. 3 Toate cele patru Hotărâri de Guvern au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 11, lit. (c) al Legii nr .90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor: „Art. 11. În realizarea atribuțiilor sale, Guvernul îndeplinește următoarele atribuții speciale: […] c) emite Hotărâri pentru organizarea executării legilor”.

H.G. nr. 902/04.05.2005 privind înființarea I.N.S.H.R.-„E.W.” invocă: „În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 5, pct. 16 din H.G. nr. 79/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, cu modificările ulterioare”. Practic, I.N.S.H.R.-„E.W.” a fost înființat printr-o Hotărâre de Guvern pentru organizarea executării unei alte Hotărâri de Guvern. La înființarea, prin Hotărâri de Guvern, a tuturor celorlalte institute naționale, au fost invocate prevederile unei anumite legi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 90 din 26 martie 2001. Numai pentru înființarea I.N.S.H.R.-„E.W.”, Guvernul a emis o Hotărâre „pentru organizarea executării unei Hotărâri de Guvern” și nu pentru „organizarea executării unei Legi”, așa cum prevede explicit Legea nr. 90/2001. Deci, H.G. nr. 902/04.05.2005 a fost emisă în mod ilegal.

2. II.N.S.H.R.-„E.W.”“ își depășește competențele legale, desfășurând activități ample de monitorizare a societății românești – practic, de spionaj cultural – în vederea incriminării unor cetățeni români pe motive de antisemitism. Analizând cu mare atenție toate articolele H.G. privind activitatea I.N.S.H.R.-„E.W.”, nu am identificat nici o referire la vreo atribuție a I.N.S.H.R.-„E.W.”, finanțat din bani publici, privind „Monitorizarea antisemitismului din România”. Articolele 3 și 4 ale H.G. nr. 902/04.05.2005 prezintă în mod explicit obiectul de activitate și atribuțiile I.N.S.H.R.-„E.W.” privind cercetarea științifică și documentarea istorică a „Holocaustului din România“, fără vreo referire la activități de monitorizare a antisemitismului și nici la necesitatea întocmirii vreunui „Raport de monitorizare a antisemitismului“.

Organigrama I.N.S.H.R. „E.W.“ nu prezintă nici un angajat cu funcții de răspundere privind „monitorizarea antisemitismului din România”. Se naște întrebarea legitimă: care angajat plătit din banii publici din cadrul I.N.S.H.R.-„E.W.” și în baza căror prevederi legale desfășoară acest „Proiect în curs” privind „Monitorizarea antisemitismului din România”, prezentat pe pagina online a I.N.S.H.R.-„E.W.”? Urmărirea a vreo 10 milioane de utilizatori facebook din România este o acțiune care necesită foarte mult timp (cf. https://www.inshrew.ro/portfolio-item/raport-antisemitism/).

3. I.N.S.H.R.-„E.W.” publică date extrem de imprecise privind dimensiunea „Holocaustului din România”. Legile speciale din România pedepsesc, cu închisoare de până la 3 ani, „negarea, contestarea sau minimalizarea, în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia“. În baza prevederilor legale pendinte, orice lucrare științifică prin care s-ar aborda exactitatea numărului 4 victimelor holocaustului intră sub incidența legii, autorul/autorii ei suportând pedepsele penale. Conform prevederilor H.G. nr. 902/04.05.2005, I.N.S.H.R.-„E.W.” este un institut cu atribuții de cercetare și documentare științifică privind „Holocaustul din România“, având ca angajați un șef serviciu cercetare științifică, patru cercetători științifici și doi experți. De pe pagina on-line de prezentare a I.N.S.H.R.-„E.W.” descoperim o relativizare prin imprecizie a numărului victimelor „Holocaustului din România”.

Pe pagina intitulată „Holocaustul în România” (cf. https://www.inshrew.ro/holocaustul-in-romania/), dimensiunea „Holocaustului din România” este prezentată astfel: „Numărul evreilor români și al evreilor din teritoriile aflate sub administrație românească uciși în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolută. Concluzia, în acest sens, a Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România este că, în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul său ar fi fost uciși sau ar fi murit între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni. În Holocaust ar fi pierit și aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în partea din nordul Transilvaniei, aflată sub administrarea Ungariei în urma raptului comis prin Dictatul de la Viena, precum și 5.000 de evrei români care se aflau atunci în alte țări din Europa”. Urmează o prezentare detaliată a dimensiunilor „Holocaustului din România”.Vă rugăm să identificați – dacă este posibil – rigoarea științifică, specifică unui institut de cercetare, în indicarea următoarelor date privind victimele „Holocaustului din România”: „au murit sau au fost uciși între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucrainieni“;- „au pierit și aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în nordul Transilvaniei”; – „aproximativ 132.000 de evrei au fost deportați la Auschwitz, în lunile mai-iunie 1944 din nordul Transilvaniei, stăpânit de Ungaria”;- „între 105.000 și 120.000 de evrei români deportați au murit ca rezultat al expulzărilor în Transnistria”;- „în regiunea Transnistriei, între 115.000 și 180.000 de evrei locali au fost lichidați”;- „între 45.000 și 60.000 de evrei au fost omorâți în Basarabia și Bucovina de către trupele germane și române în 1941”;- „cel puțin 15.000 de evrei din Regat au fost uciși în progromul de la Iași”.

Vă rugăm să remarcați pretinsa activitate de cercetare științifică, desfășurată timp de 15 ani, a unui „institut“ care prezintă numărul „victimelor Holocaustului” cu marjă de eroare de 100.000 morți (între 280.000 și 380.000), sau de 65.000 morți (între 115.000 și 180.000) sau de 15.000 morți (între 45.000 și 60.000). Cum poate aprecia un procuror sau judecător al României fapta de minimalizare a numărului victimelor holocaustului, pedepsită penal de legile speciale, dacă toate datele considerate oficiale sunt prezentate, în mod exclusiv, de I.N.S.H.R.-„E.W.” – instituție „științifică“ care se vrea credibilă -, prin evaluări ca „aproximativ”, „între” și „cel puțin”?! 5

Domnule Președinte,

Aducem la cunoștința Excelenței voastre faptul că, deși aceste date sunt absolut incerte, fiind relativizate chiar de către I.N.S.H.R.-„E.W.”, totuși România a fost plasată pe locul al doilea drept țara cea mai criminală, după Germania, în privința dimensiunii „Holocaustului”. Astfel, se pronunță sentința acuzatoare: „Referindu-se la România, Raul Hilberg a afirmat că nici o țară, în afara Germaniei, nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea scară, cu cea mai mare implicare”. Abrupt, fără a se prezenta cine este persoana citată, sursa bibliografică, data și contextul afirmației sau documentația explicativă. Am căutat, pe pagina I.N.S.H.R.-„E.W.”, o prezentare a numărului total al victimelor Holocaustului, precum și vreun tabel comparativ, cu indicarea numărului de victime la nivelul fiecărei țări, pentru a stabili „scara masacrelor” din România raportată la ponderea acestora din alte țări.

Normal era ca o acuzație atât de gravă să fie susținută de probe concludente. Nu am găsit nici o astfel de probă. Având în vedere legislația specială în vigoare, prin excelență anti-românească, orice român care ar îndrăzni să comenteze aceste date și afirmații „oficiale“, prezentate de I.N.S.H.R.-„E.W.” ca fiind „certe cu aproximație”, poate fi condamnat oricând la închisoare pentru negarea sau minimalizarea „Holocaustului”. Practic, orice demers de cercetare sau de abordare a temei „Holocaustului din România”, în afara viziunii proprii a I.N.S.H.R.-„E.W.” și fără acordul expres al „institutului”, poate să fie taxat drept infracțiune de către unii magistrați ignoranți. Căci trebuie să admitem ca o axiomă că, dacă înainte de 1989 nu s-a vorbit și nu sa scris nimic despre holocaust, în schimb, după 1990, s-a prezentat numai punctul de vedere al comunității evreiești, absolut părtinitor, referitor la holocaust. Ca atare, opinia publică, în genere, și funcționarii statului – îndeosebi magistrații, implicați în gestionarea legilor pendinte – sunt afectați de o ignoranță funciară privind problematica holocaustului.

4.I.N.S.H.R.-„E.W.” s-a erijat în acuzatorul public al Academiei Române. În susținerea celor afirmate anterior, proba adusă este cuvântul rostit de directorul Alexandru Florian în aula Academiei Române, în data de 26 noiembrie 2020, intitulat „Mesajul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România «Elie Wiesel» către Academia Română”. În locul prezentării unor ultime descoperiri deosebite, ca urmare a activității de cercetare și documentare a specialiștilor holocaustiști din cadrul I.N.S.H.R.-„E.W.”, directorul institutului a prezentat un „Raport de monitorizare a activității Academiei Române”. Acesta s-a prezentat, în fața academicienilor români, numai cu o trecere în revistă a acțiunilor academicienilor, din ultimii 15 ani, considerate ca fiind antisemite și de negare a holocaustului: „Avem în vedere manifestări publice ale unor membri sau membri corespondenți ai Academiei, directori sau cercetători din institutele păstorite de acest for cultural“.

Nu există nici o referire privind ultimele descoperiri arhivistice importante care să fi dus la corectarea sau stabilirea cu „precizie absolută“ a numărului victimelor „Holocaustului“ (cf. http://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2020/11/INSHR-EW-Antisemitism-siviolenta-politica-in-Romania-interbelica.pdf).

5. I.N.S.H.R. „E.W.“ dovedește superficialitate în studierea problemei victimelor „Holocaustului”. Pe pagina veche a Institutului, la capitolul intitulat „Proiecte în desfășurare – Înregistrarea numelui victimelor Holocaustului din România“, cele mai consistente liste – „Lista deportați evrei”, „Lista evrei muncă obligatorie” și „Lista orfani evrei” – conțin niște tabele cu nume, având majoritatea rubricilor necompletate și fără o numerotare a acestora, din care să se înțeleagă actualizarea numărului persoanelor descoperite și data identificării acestora. Ultima actualizare a pdf-urilor este din anul 2015 – deci de 5 ani nimeni nu a mai actualizat nici o listă, nimeni nu depus nici un fel de activitate pentru salariul primit. Celelalte liste, din totalul de 13 prezentate ca „Proiect în desfășurare”, conțin între 9 și 371 nume. Este evident că proiectul a fost abandonat, dar a figurat ca activitate efectuată, pentru care „institutul”a fost plătit (cf. http://www.inshrew.ro/ro/proiecte/proiecte-in-desfasurare/memoria-publica-a-holocaustului/123- memoria-publica-a-holocaustului.html).

6. La I.N.S.H.R.-„E.W.” , accesul la informațiile privind „Holocaustul” se plătește cash. Pe pagina intitulată „Revista I.N.S.H.R.-« E.W. »”, toate articolele sunt prezentate în limba engleză. Practic, revista „Holocaust – studii și cercetări” este anuarul I.N.S.H.R.-„E.W.”, un institut plătit din banii contribuabililor români. Românul preocupat să afle ultimele noutăți privind cercetările Holocaustului este obligat să cunoască limba engleză și să plătească 3 euro pentru descărcarea fiecărui articol de pe net (cf. http://www.inshr-ew.ro/category/publicatii/revista/).

7. Românul care vrea să studieze „Holocaustul” poate consulta documentația numai fizic, la sediul institutului. Remarcăm incoerența datelor privind numărul publicațiilor deținute de Biblioteca I.N.S.H.R.-„E.W.”, număr care oscilează de la 2.000, la 3.499 până la 4.500. Pe prima pagină de prezentare este prezentată Biblioteca Institutului cu specificația: „Peste 4.500 de volume, cărți și periodice, care pot fi consultate fizic la sediul institutului nostru. Lista lor poate fi consultată online”. Accesând următoarea pagină, intitulată „Biblioteca”, se menționează: „Peste 2.000 de volume, cărți și publicații. Acestea pot fi consultate fizic la sediul institutului” (cf. http://www.inshr-ew.ro/biblioteca/). Lista articolelor conține numai 3.499 înregistrări, nici 4.500 și nici 2.000, majoritatea având autori străini și fiind scrise în limba engleză sau franceză (cf. http://www.inshr-ew.ro/biblioteca/lista).

Studierea sau abordarea subiectului „Holocaustului din România„ este un subiect tabu, destinat exclusiv unor „aleși”, care poate deveni un pericol pentru orice cercetător „ne-evreu”, în condițiile în care inclusiv unii academicieni ai României au fost acuzați, în mod public, de negarea sau minimalizarea Holocaustului în lucrările lor. Cea mai recentă acuzație de „minimalizare a Holocaustului” i s-a adus chiar președintelui Academiei Române, academicianul Ioan Aurel Pop! (cf. https://romania.europalibera.org/a/rom%C3%A2nia-e-singura- %C8%9Bar%C4%83-din-ue-unde-un-pre%C8%99edinte-al-academieipromoveaz%C4%83-minimalizarea-holocaustului-interviu-cu-%C8%99efulinstitutului-wiesel/30769506.html; https://uzp.org.ro/36302/ioan-aurel-pop-acuzat-de-alexandru-florian-ca-aminimalizat-ororile-holocaustului-in-romania/; https://romanialibera.ro/politica/presedintele-academiei-romane-desprescandalul-privind-holocaustul-828984; În concluzie, studierea „Holocaustului din România” a devenit apanajul exclusiv al angajaților institutului dirijat de Alexandru Florian, I.N.S.H.R.-„E.W.”, care este o platformă de denigrare a României prin utilizarea unor date și texte arbitrare, lipsite de orice bază științifică, statistică și documentară.

Această concluzie întărește pericolul adâncirii faliei dintre „evrei” și „neevrei”, creată în mod artificial de politicienii români prin prevederile neinspirate din legile speciale. Reamintim că această segregare a societății românești a fost creată de Parlamentul României și validată de Excelența voastră, Președintele României, prin adoptarea și, respectiv, prin promulgarea Legii nr. 217/2015 și a Legii nr. 157/2018, privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului.

Aceste legi speciale au cauzat împărțirea populației României în două categorii distincte și absolut inegale: „evrei” (circa 5.200, înregistrați la ultimul recensământ) și „ne-evrei” (circa 20 de milioane). La momentul oportun, v-am prevenit asupra caracterului xenofob și discriminatoriu al unei asemenea segregări extremiste, de tip rasist, între semiți („poporul ales” al evreilor, de circa 20 de milioane în toată lumea) și ne-semiți (toate celelate popoare de pe Planetă, însumând circa 7 miliarde de persoane). Nu am identificat nici o măsură legală de corectare a acestor legi antiromânești arbitrare, nerealiste, care nu reflectă existența antisemitismului în România și, nicidecum, riscul creșterii acestui fenomen, așa cum se întâmplă îu Occidentul democratic. Or, tocmai prin promulgarea acestor legi se creează contextul apariției antisemitismului în țara noastră. Vă rugăm să identificați și să dispuneți toate măsurile pentru intrarea în legalitate a I.N.S.H.R.-„E.W.”. În caz contrar, vă rugăm să dispuneți desființarea acestui institut ilegal și crearea unui alt Institut cu reprezentare națională, inclusiv cu specialiști români, pentru echidistanța cercetărilor.

De asemenea, vă rugăm să dispuneți identificarea soluțiilor eficiente și competente pentru intensificarea cercetărilor privind stabilirea exactă a dimensiunilor „Holocaustului din România„, 8 pe care I.N.S.H.R.-„E.W.” nu a reușit să o demonstreze pînă acum – dovedindu-și ineficiența. Poporul român are nevoie de publicarea urgentă a unor date precise, probate și argumentate științific, inclusiv cu documente de arhivă. Constituie un act de crimă națională, culpabilizarea nedreaptă și perpetuă a întregului popor român pentru comiterea vreunui holocaust. Catalogarea țării, în integralitatea ei, ca a doua țară criminală la nivel mondial, este o declarație de război la adresa României. După 15 ani de huzur pe banii publici, I.N.S.H.R.-„E.W.” plasează Holocaustul din România sub spectrul acelorași ambiguități fomulate în Parlamentul României, încă din anul 2002, de academicianul Răzvan Theodorescu: „În România nu a avut loc un Holocaust, dar România, prin Guvernul Antonescu a participat la Holocaust”. Asociația Neamul Românesc își dorește descoperirea și prezentarea adevărului istoric privind „Holocaustul din România”, care ar produce o conciliere între evreii reprezentați de I.N.S.H.R.-„E.W.”și români.

Cu deosebită considerație,Vasilică Militaru, ing. dipl. și licențiat în teologiePreședintele Asociației Neamul Românesc,

SURSA: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/sesizare-privind-functionarea-ilegala-a-institutului-national-pentru-studierea-holocaustului-din-romania-elie-wiesel

Alexandru Moraru – „Adevărul despre Odesa sub români (mărturii ale localnicilor, documente și materiale)”

Alexandru Moraru, istoric-arhivist și publicist din Chișinău (azi Republica Moldova), editor, autor și coautor a mai multe volume de carte istorică, culegeri de documente de arhivă etc. În anul 2014 a devenit membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – filiala Chișinău. Două din cărțile domniei sale – „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente” (în colaborare) și „Basarabia antisovietică”, – au apărut de sub tipar în anii 2008-2009, în cadrul colecției „Români în istoria universală (vol. 128 și 145), la Casa Editorială „Demiurg” din Iași, cărțile fiind prefațate de marele istoric și om politic Gheorghe Buzatu. Apoi au urmat alte volume, editate la Chișinău. Colaborarea cu profesorul Gheorghe Buzatu a adus roade excepționale.

Peste un an, în 2010, Gheorghe Buzatu i-a solicitat un subiect documentar pentru o culegere în două volume „1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu” semnat de un grup de editori condus de savantul Gh. Buzatu și elaborate (volumele) în cadrul Muzeului Vrancea. Deși Alexandru Moraru lucra de mai mult timp la tema „Scrisori către Mareșal”, profesorului Gh. Buzatu i-a plăcut subiectul și l-a rugat să-i trimită 15-20 de documente, scanate, iar dumnealui va pregăti o introducere la aceste documente. Alexandru Moraru a făcut acest lucru și în cele din urmă în volumul nominalizat au fost incluse documentele solicitate, cu introducerea profesorului sub titlul „Scrisori din Basarabia către Mareșalul Ion Antonescu”, volume apărute la Editura „Demiurg” din Iași, în anul 2010, (vezi lucrarea nominalizată, volumul II pag.173-184).

În introducere, între altele, profesorul Gh. Buzatu scria: „Profesorul și prietenul Alexandru Moraru, istoric prin formație și prin vocație, ne transmite din Chișinău, cu bunăvoința-i recunoscută, un set de scrisori din vremea Războiului de Eliberare Națională din 1941-1944, adresate de « cei mici » Mareșalului Ion Antonescu,  Conducătorului Statului Român. Expeditorul lucrează de-acum la un volum masiv, reunind câteva sute de documente de același gen, pe care, se înțelege, le așteptăm cu nerăbdare și deosebit interes. Este de datoria mea să menționez că, anterior, profesorul Alexandru Moraru a valorificat numeroase documente românești de maximă însemnătate, depistate în Arhivele din Chișinău, dintre care unele au reținut atenția lui Paul Goma pentru magistru-i eseu «Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii»”[1]. De asemenea, nu demult el [Alexandru Moraru – n.n.A.P.] a publicat la Iași volumele: « Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente » (în colaborare)[2] și « Basarabia antisovietică. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al « justiției» staliniste »[3] pentru ca, în sfârșit, cu totul recent, să ne ofere surpriza unei masive, excelente și actuale culegeri în mai multe tomuri – « Victimele terorii comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954 », volumul I[4].

Majoritatea cărților scrise și editate de Al. Moraru au fost menționate cu premii și Diplome de Excelență în cadrul Salonului Internațional de Carte și a Festivalului Național al Cărții și Lecturii. Două din aceste volume: „Basarabia: scrisori către Mareșal” (2014) și Basarabia Mareșalului Antonescu” (2015) au intrat în lista celor 10 cărți, cele mai citite cărți din anii respectivi, prima s-a plasat pe locul 8, iar a doua pe locul 4 din zece.

Este cazul să menționăm, că volumele editorului „Garda de Fier în Basarabia. Documente” (în colaborare cu enciclopedistul și publicistul Benedict Ciubotaru, 2011) și „În labirintul documentelor secrete” (2017) au fost înalt apreciate de specialiștii în materie și publicul larg. Același lucru se poate spune și despre culegerea de documente de arhivă „Victimele ocupanților sovietici și călăii lor” (2018).

În anul 2016 Alexandru Moraru a organizat la Biblioteca Centrală „Hașdeu” din Chișinău, prima conferință științifică din istoria spațiului românesc cu genericul „Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”, tot atunci domnia sa, a adunat toate comunicările de la conferința respective și a publicat „Materialele Conferinței științifice „Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie” (2016).

Pentru a nu fi date uitării, sau chiar dispariției, editorul nominalizat [în colaborare cu col (r) Alexandru Ganenco], la capitolul cărți vechi și rare, a reanimat lucrarea diplomatului Vasile Stoica „Basarabia. Românii și pământurile lor”, apărută în S.U.A., în anul 1919, în limba engleză. Lucrarea a fost tradusă in română și tipărit un duplex româno-englez. În anul Centenarului Unirii (2018) în aceiași formula a fost scoasă cartea „Ecoul Unirii”, culegere în componența căreia au fost incluse trei lucrări: „Unirea” de Alexandru Boldur, „Roirea familiilor românești peste Nistru” de Gheorghe Bezviconi și „Românii și imperialismul ucrainean” de Emil Diaconescu.

Astăzi, istoricul și editorul Alexandru Moraru vine în fața cititorului îndrăgostit de istoria națională adevărată cu un subiect împânzit de fals şi minciună comunistă. Titlul acestui nou volum este „Adevărul despre Odesa sub români (mărturii ale localnicilor, documente și materiale)”. Această culegere de materiale și documente de arhivă are drept scop, să demonstreze adevărul istoric a perioadei de timp cât municipiul Odesa s-a aflat sub administrație românească. În respectivul volum au fost incluse mărturii ale localnicilor din această perioadă (în limba originalului și cu traducere în română); câteva documente de arhivă depistate în Arhiva Națională a Republicii Moldova; copia original al brevetului de conferire al titlului de Doctor Honoris Cauza al Universității din Odesa, doctorului în științe juridice Gheorghe Alexianu.  Autorul a considerat binevenit și introducerea în acest volum publicația Primăriei Municipiului Odessa „În slujba Țării (al doilea an de gospodărie românească la Odessa (16 octombrie 1942-16 octombrie 1943)”, apărută în oraș în 1943. În această publicație, cu lux de amănunte se demonstrează succesele, dar și problemele dezvoltării economice și social-culturale ale administrației românești în Odesa.

Profesorul Alexandru Moraru fiind întrebat, care sunt accentele pe care le pune prin aceste documente și materiale de arhivă, a răspuns:
– „Materialele și documentele de arhivă incluse în prezentul volum confirmă faptul că U.R.S.S. și respectiv puterea sovietică nu i-a păsat de populația țării sau mai bine spus de oameni niciodată sau, cel puțin, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial;
– Că între guvernul nazist al lui Hitler și cel socialist al lui Stalin nu a existat nici o diferență, ambele cu tendințe imperialiste și respectiv de reîmpărțire a lumii prin anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939; războiul sovieto-finlandez din același an, anexarea de către sovietici a Letoniei, Lituaniei, Estoniei, Basarabiei, nordului Bucovinei ş.a.;
– În majoritatea cazurilor populația orașului Odesa s-a dovedit a fi mai flexibilă decât alte orașe; încă până a intra în oraș armata română, mulți locuitori ai oraşului au opus rezistență și piedici autorităților militare sovietice în distrugerea uzinelor, fabricilor, centralelor electrice, apeductului orășenesc, depozitelor alimentare și industriale;
– Deși sovieticii, atunci când au părăsit orașul Odesa, au distrus tot ce poate fi de folos, fără să se gândească la locuitori, care rămân în pragul iernii fără căldură, curent electric, apă potabilă, alimente, transport (până și toți caii orașului, care erau folosiți la transport au fost împușcați de sovietici), administrația românească în termen record au reanimat orașul la viață;
– Autoritățile române au restabilit și deschis bisericile ortodoxe, închise și pângărite de cei cu secere și ciocanul în frunte, fapt pentru care cetățenii urbei au rămas extrem de recunoscători;
– Toți cetățenii din Odesa, care au putut confirma prin documente, că o avere sau un imobil i-au aparținut până la sovietici, această proprietate privată a fost returnată de români vechilor stăpâni;
– Toți locuitorii care au primit funcții sau au primit ceva de lucru, sau un servici la revenirea sovieticilor acești locuitori erau numiți de sovietici „colaboraționiști” sau „spioni fasciști”, dar este evident că nu putea tot orașul Odesa să fie locuit numai cu colaboraționiști și spioni.

La revenirea trupelor sovietice în oraș au început activitatea detașamente ale poliției secrete sovietice subordonate N.K.V.D.-ului, care au înfăptuit arestări masive, lichidări fizice și „dispariții” ale locuitorilor Odesei. După aceste operații, populația orașului s-a înjumătățit, adică au rămas mai puțini de jumătate comparativ cu numărul populație în perioada administrației românești. Din cele enumerate mai sus, este evident, că autoritățile române în Odesa au lăsat o impresie bună în memoria localnicilor”.

Pe bună dreptate, editorul consideră că volumul va avea priză la specialiști și la cititorii care au îndrăgit istoria adevărată, fără falsuri și legende kominterniste[5].

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Membru A.O.Ş.R. – Chişinău

SURSA: https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/alexandru-moraru-adevarul-despre-odesa-sub-romani-marturii-ale-localnicilor-documente-si-materiale

––––––––––––
[1] Paul Goma,Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii, ediția a VII-a, Bacău, Editura Vicovia, 2010, 543 p.
[2] Alexandru Moraru, Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008.
[3] Alexandru Moraru, Basarabia antisovietică. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al „ justiției” staliniste, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2009.
[4] Alexandru Moraru, Victimele terorii comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954 », volumul I, Chișinău, Editura Iulian, 2010, 393 pagini + anexe.

LUMINA UNUI DECENIU: REVISTA ART-EMIS ȘI-A MENȚIONAT COLABORATORII DIN BASARABIA

Printre aceștea se numără: Profesorul Anatol Petrencu, istoricul-arhivist Alexandru Moraru, profesorul Nicolae Enciu, colonelui în retragere Alexandru Ganenco și regretatul profesor Nicolae Mătcaș(post-mortem).

O nouă captură din acest an: Diploma Jubiliară a prestigioasei reviste Art-Emis, care chiar azi împlinește un deceniu de la apariție. Vă recomand, să citiți această revistă deosebită, care nu este altceva decât o busolă sigură pentru cei dotați cu intelect și inteligență în aceste timpuri dificile, pline de falsuri și minciună.
Mulțumesc din suflet, conducerii revistei, domnului Ion Măldărescu și doamnei Maria Diana Popescu, care m-au onorat cu o înalta apreciere a muncii mele.
LA MULȚI ANI ART-EMIS! Doamne ajută la tot ce faceți pentru a ne proteja de minciună și viclenie!