MILITARI    DIN BASARABIA (7)

Ornament National

Cijevschi Vasile (1880, s. Zaim, Judeţul Tighina- 14.07. 1931, Chişinău) Studii: superioare în domeniul orientalisticii şi diplomaţiei. Ofiţer în războiul ruso-japonez şi în primul război mondial. Ultimul grad militar- colonel. Preşedinte al Congresului Ostaşilor Moldoveni, care şi-a ţinut lucrările între 20 şi 27 octombrie 1917 la Chişinău. În intervalul de după congres şi până la deschiderea lucrărilor Sfatului Ţării a deţinut funcţia de comisar militar al Basarabiei (împreună cu V. Ţanţu). A fost şef al Statului Major al Comisariatului Militar. A fost ales deputat în Sfatul Ţării de Comitetul Central Moldovenesc Militar, a aderat la Fracţiunea Blocul Moldovenesc. La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România.

Chiriac Afanasie (25 martie 1891, com. Corjova, Bender-?) Autodidact. Agricultor. Ales deputat la Congresul I al Militarilor Moldoveni din toată Rusia. La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România.

Cernăuţan Nicolae (1892 sat. Bălăsineşti Hotin- )Studii: Liceul nr.1 Rechelieu din Odessa; Şcoala Militară din Odessa; Şcoala Militară Industrială pentru Instructori din Petrograd. Ocupaţia: instructor. În timpul Primului Război Mondial a luptat în armata rusă, având gradul de sublocotenent. Membru al Partidului Naţional Moldovenesc. La 28 iulie 1917 a făcut parte din delegaţia ce reprezenta Comitetul  Central ostăşesc moldovenesc din Chişinău 

Cernei Nicolae (1892 Toceni, Cahul- ? )Studii superioare. Participant la I război mondial, fost membreu a Comitetului ostăşesc moldovenesc din Odesa, organizat la 14 mai 1917. Participă la crearea cohortelor moldoveneşti, devenind inspectorul general al acestor cohorte. Delegat în Sfatul Ţării de către Congresul militarilor moldoveni.

Căpăţână Olga- (s-a născut la 30 iunie 1955, Lencăuţi, Edineţ),ofiţer sovietic în Afganistan(1979-1989), apoi în Transnistria(1992). Poetă şi prozatoare. Licenţă în Filologie la Institutul Pedagogic  din Bălţi (1978), ziaristă la Radioul Naţional. Preşedintă a Asociaţiei „Mamele ostaşilor”, vicepreşedintă a Uniunii Veteranilor Războiuluidin Afganistan; Preşedintă a Mişcării pentru Pace şi Integrare în Europa. Autoarea „Cărţii memoriei celor căzuţi în Afganistan”(Chişinău, 1997); „Cartea memoriei celor căzuţi în luptele pentru independenţa şi integritatea Republicii Moldova”(Chişinău, 2000)etc.

Chioru Pavel (Ianachi)(7.04.1902, Cartal, Ismail(azi Orlovka, Reni, reg. Odesa-11.10.1937, Siberia). În 1918 trece Nistru şi se înrolează binevol în Armata Roşie, participă la războiul civil din Rusia. Folclorist, istoric. Studii: Liceul din oraşul Bolgrad; Universitatea comunistă „I.M.Sverdlov”din Moscova. A deţinut diferite funcţii de răspundere în Transnistria sovietică. În anii 1928-1930 exercită funcţia de comisar al poporului pentru învăţământ. Este unul dintre fondatorii şi promotorii Uniunii Scriitorilor din RASSM (1928). În 1932 susţine trecerea la grafia latină în RASSM(republică înjghebată propagandistic de Stalin), aducând o contribuţie considerabilă la menţinerea limbii româneşti în stânga Nistrului, lucru pentru care a avut de pătimit: este învinuit în propagandă românească şi executat.

Ciuhureanu Daniel (9 dec. 1885 sat. Şirăuţi, Hotin -5 mai 1950 închisoarea Sighetul Marmaţiei) Studii: şcoala primară din sat; la un liceu din Bălţi; Seminarul Teologic din Chişinău; facultatea de Medicină a Universităţii din Kiev (1913). În 1941 este mobilizat ca medic militar (avînd grad de colonel) 1946 activează în această calitate după care se pensionează. La 5 mai 1950 este arestat şi omorât.

Distincţii: Marea Cruce a Coroanei României cu cordon; Ordinul Ferdinand I în gradul de Mare Cruce cu eşarfă; Ordinul Serviciul Credincios în grad de mare ofiţer ş.a.

Codreanu Ion (1879, Ştefăneşti, Soroca-1949) Participant la luptele Primului război mondial, membru al Comitetului Naţional Moldovenesc din Odessa, condus de Emanuil Catelli; deputat la Congresul Militarilor Moldoveni. Un excelent orator, deputat în Parlamentul României din partea Partidului Naţional Ţărănesc şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Arestat la 25 iulie 1940 de către organele de ocupaţie NKVD din oraşul Bălţi. În 1942, guvernele sovietic şi român au acceptat un schimb de deţinuţi politici- „un patriot român contra unui patriot sovietic”, după cum afirmă presa vremii, Ion Codreanu a fost schimbat cu Ana Pauker (Ana Rabinson), agentă al Kominternului, unul din liderii Partidului Comunist Român, care la acel moment se afla întemniţată în închisoarea din Dumbrăveni. Scrieri: „Un glas din Basarabia(articol despre Nicolae Iorga) în „Viaţa Basarabiei”, 1941, nr.6-7

Creangă Pavel (16.10.1933 satul Sălcuţa, Căuşeni- 19.01.2004 Chişinău) militar,general,ex- Ministru Apărării. După absolvirea Şcolii militare de blindate a deţinut multe funcţii, urcând pe scara ierarhică până la postul de locţiitor al Comandantului de armată. A luptat în Afganistan, a fost consilier militar sovietic în Republica Cuba, este considerat unul din cei care au creat structurile Armatei Naţionale. În perioada anilor 1992-1997 a condus Ministerul Apărării al Republicii Moldova.

Decoraţii: Ordinul „Ştefan cel Mare”, diferite distincţii sovietice, ale Republicii Afganistan şi Republica Cuba. A fost înmormântat la Cimitirul Municipal Cental din Chişinău.

Ciachir Sergiu-(12.09.1917 s. Sămăşcani, Orhei )militar, erou din Basarabia. Studiază la Liceul militar din Iaşi, iar în septembrie 1939 a intrat la Şcoala de ofiţeri de aviaţie odată cu începerea celui de-al II război mondial. La 10 mai 1941 devine sublocotenent de aviaţie. În calitate de instructor de tir şi bombardament aerian, ofiţerul basarabean participă cu Escadrila 19 în bătălia de la Cotul Donului. Apoi a urmat retragerea şi crunta luptă aerianăde la Târgul Frumos. După capitularea României (trădarea regelui Mihai I)din 23 august 1944, pilotul Sergiu Ciachir a luptat pentru eliberarea Ardealului, Ungariei şi Cehoslovaciei. S-a demobilizat în 1946 în gradul în gradul de căpitan. Comandorul şi-a publicat amintirile în revista Orizont Aviatic nr.7 din 2003

Stângaciu Vlad (Vladimir) (21.01.1907 s. Susleni, Orhei – 16.12.2002, Bucureşti) militar, general de aviaţie. S-a născut în familia  părintelui Constantin din Susleni. A studiat la Liceul „B.P.Haşdeu” din Chişinău, apoi s-a înrolat în Regimentul 3 Rpşiori din Bârlad, îmbrăţişind cariera militară. La Constanţa participă  la asamblarea hidroavionului „Getta”, primul aparat de zbor românesc, conceput să decoleze de pe apă. Îşi continuă  studiile la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie de la Cotroceni, absolvind-o  cu gradul  de sublocotenent mecanic, clasa III. A fost repartizat  în Flotila de Hidroavioane din Constanţa, unde avansează în gradul de sublocotenent mecanic, clasa II, apoi locotenent mecanic. A participat la zborul temerar fără escală Constanţa- Istambul -Atena- Constanţa, devenind căpitan. Când începe războiul efectuează mai multe zboruri de luptă de-a lungul litoralului Mării Negre, de câteva ori fiind nevoit să aterizeze forţat, dar şi doborând 3 avioane ale inamicului.

Pentru curajul manifestat în timpul războiului a fost decorat cu ordinele „Coroana României” şi „Steaua României” în grad de ofiţer, cu spadă şi panglică de virtute militară, „Virtutea Aeronautică”, precum şi cu ordine şi medalii ale Cehoslovaciei, Italiei, URSS. După ce este disponibilizat în rezervă deţine mai multe funcţii de stat şi pedagogice. Pentru meritele excepţionale în dezvoltarea aviaţiei române i s-a decernat gradul de general-maior. S-a stins din viaţă la vârsta de 95 de ani la Bucureşti.

Autor proiect, selecţie şi realizare: Alexandru Valeriu MORARU

SURSA: http://www.mazarini.wordpress.com

MILITARI DIN BASARABIA (8)

                                 

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARURusso Nadia- aviatoare militară. S-a născut  la 17 iunie 1901 în oraşul Tver de lângă Moscova. Tatăl, Evghenii Brojovschi, a fost general de cavalerie în armata ţaristă şi a decedat  cu câteva luni înainte de lovitura de stat bolşevică din 1917 zisă revoluţie. La vârsta de 11 ani a rămas şi fără mamă, copilăria fiindu-i veghiată de sora mai mare.

Când a împlinit 16 ani, Nadia şi sora ei , au fost aduse la Chişinău de o fostă  ordonanţă a tatălui lor, unde aveau nişte rude. Curând a continuat cursurile liceului din Chişinău pe care le-a terminat cu succes, după care a urmat „Artele frumoase”. S-a ocupat  mult de activităţile obşteşti şi sociale, devenind o cunoscută susţinătoare a educaţiei sanitare şi chiar soră de caritate.

În 1925 s-a căsătorit cu Alexandru Russo, unul dintre oamenii cu o situaţie bună la Chişinău şi partida lor se părea că va fi reuşită până când Nadia şi-a propus să înveţe să zboare. Ba mai mult, dorea chiar să-şi cumpere un avion. Cum soţul ei nu a fost de acord, Nadia s-a despărţit, păstrându-i numele. Sosind în cele din urmă la Bucureşti, în anul 1936, s-a înscris la Şcoala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino”, unde a obţinut brevetul de pilot gr.II, fiind instruită de locotenent- aviatorul Constantin Abeles. Ulterior a devenit pilot militar asimilată cu gradul de sublocotenent.

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

După obţinerea brevetului a devenit prizoniera propriei  sale pasiuni, zbătându-se să-şi procure  avionul mult dorit. Cu ajutorul statului şi al celor din Chişinău, în 1937, şi-a cumpărat un avion „Bucker131 Jungman”, înmatriculat „YR-NAD”, pe care l-a prezentat publicului din capitala Basarabiei la mitingul aerian desfăşurat  în 28 iunie 1938. Cu acel aparat şi-a desfăşurat pregătirea de zbor, devenind  cea care a fost vestita aviatoare sanitară de pe front.

Cu avionul proaspăt achiziţionat, Nadia Russo, alături de Irina Burnaia care avea şi ea un asemenea avion, a concurat pentru Cupa „Mircea Cantacuzino”, clasându-se pe locul 8 între 16 concurenţi. În urma acestei competiţii, a făcut parte din echipa României care a participat  la Concursul Aeronautic al Micii Antante, rezervat piloţilor clasificaţi din România, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Raliul s-a desfăşurat între 24 august şi 3 septembrie 1938, pe un traseu care a unit Praga cu Bucureştiul prin Cluj, apoi Bucureştiul cu Belgradul, iar la întoarcere Zagrebul cu Belgradul, continuând prin Arad, Bratislava, Brno şi Praga.

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARUPrimele două locuri au fost ocupate de români , iar Nadia a ratat un loc fruntaş numai datorită vremii proaste, fapt pentru care a ajuns cu 2 minute mai târziu într-o localitate din fosta Cehoslovacie. În urma acestui concurs şi a unui comportament perfect a fost decorată de Regele Carol II-lea cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”de Pace.

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

Dar adevărata prestaţie în interesul Aviaţiei Române începe odată cu participarea ei alături de Mariana Drăgescu şi Virginia Duţescu la manevrele de la Galaţi, care au avut loc în septembrie 1938.

Anul 1939 a fost unul bogat în acţiuni organizate pentru toate categoriile de aviaţie din România, Nadia fiind prezentă la câteva dintre acestea împteună cu propriul avion. Cu ocazia unor mitinguri aeriene foarte gustate de public în vremea accea , ea a luat parte la cel organizat la Râmnicul Vâlcea în 10 iunie 1939, primind cele mai entuziaste aplauze.

De asemenea, la 9 iulie 1939 s-a organizat concursul pentru obţinerea Cupei Aeroclubului Braşov, care a constat din parcurgerea unui circuit de regularitate pe un traseu mai mare de 900 km şi executarea unei probe speciale de viteză. Concursul afost câştigat de inginerul Alexandru Frim, urmat de tot restul concurenţilor care au folosit avioanele „Bu-131”, printre care şi Nadia, ce s-a mulţumit cu locul 9 ocupat în clasamentul general. O săptămână mai târziu a luat parte şi la Concursul de acrobaţie aeriană organizat pentru piloţii începători unde a ocupat locul 10.

Punându-se tot mai mult problema aviaţiei sanitare şi la noi, în iunie 1940, împreună cu Mariana Drăgescu şi Virginia Duţescu, a fost încadrată în Escadrilia Sanitară a Ministerului Aerului şi Marinei, începând antrenamentul pe un avion bimotor şi la sol pe similarul „Link-Trener”.

De acelaş minister, de această dată numai cu Mariana, a fost trimisă în Germania, pentru a aduce pe calea aerului două avioane „ Klemm-35”. Zborul pe ruta Boblingen- Stuttgart-Viena- Graz-Zagreb-Belgrad- Bucureşti s-a încheiat în bune condiţii, în ciuda unui timp mai puţin favorabil. Deasupra Germaniei aflată în plin război, cele două avioane nu au avut voie să zboare în formaţie, însă ele au recurs la depăşiri repetate încât s-au avut mai tot timpul la vedere. Aterizând la Belgrad, au fost primite bine, mai ales că acolo Nadia era cunoscută de la participarea ei la zborurile din concursul Micii Antante.

În vara anului 1940, Constantin Cantacuzino-Bâzu, marele as al aviaţiei române, antrenându-se pe avionul bimotor de pasageri „Douglas”, a trebuit să evite o ciocnire cu avionul „Monispar” bimotor al Escadrei Sanitare. Cu acel aparat el zburase în dimineaţa zilei, împreună cu Nadia Russo, până la Alexandria şi retur.

Surprins, Bâzu i-a urmărit decolarea şi o porţiune din panta de urcare unde, după un viraj spre stânga şi pe o latură de NV a aeroportului, avionul bimotor a executat un cabraj pronunţat, după care avionul s-a angajat în vrie, rănind mortal, la contactul cu pământul, pe cele patru fete şi pe adjutantul-şef Nicolae Evghenovici, instructorul lor. Înainte de contactul cu solul s-a văzut o tendinţă de redresare, care nu a fost suficientă.

La 22 iunie 1941, Escadrila Sanitară aflată pe aerodromul Pipera, a primit ordinde deplasare în zona frontului cu cele trei avioane „RWD-13 S” şi patru avioane „RWD-13”, toate sosite din Polonia cu ocazia retragerii armatei sale din calea celor germane şi sovietice care o invadaseră.

Pentru început, Escadrila „Albă”, cum i s-a mai spus, a ajuns la Tecuci şi de acolo la Tighina, transportând răniţii de pe front la spitalele din interior. Ea a decolat şi aterizat de cele mai multe ori pe terenuri improvizate. Este adevărat, în aceste operaţii au mai luat parte şi alte avioane şi aviatori.

La 25 septembrie 1941, în conformitate cu ordinea de bătaie a Grupului de Specialităţi din care făcea parte Escadrila Sanitară cu cele două secţii ale ei, erau prezente patru aviatoare: Nadia Russo, Virginia Duţescu, Mariana Drăgescu şi Virginia Thomas, alături de alţi piloţi, tehnicieni şi surori de caritate.

După căderea Odessei, Escadrila Sanitară a fost adusă la Bucureşti pentru refacere, deşi misiuni au mai executat în interiorul ţării. Dar acestea nu mai prezentau greutăţile şi temerile de pe front, acolo unde sovieticii începuseră a nu mai ţine cont că acele avioane purtau totuşi crucile roşii, destul de mari şi vizibile şi care, în conformitate cu înţelegerile internaţionale, nu trebuiau atacate.

După întreaga activitate din prima campanie a războiului antisovietic, a sosit momentul deosebitei preţuiri şi recunoştinţe materializat prin Înaltul Decret Regal nr.2712 din 27 septembrie  1941 publicat  în „Monitorul Oficial”nr.238 din 8 octombrie 1941, prin care aviatoarele Nadia Russo, Mariana Drăgescu, Virginia Thomas şi Virginia Duţescu au fost distinse cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război, cu spade, cls. Crucea de Aur.

În primăvara anului 1942, escadrila a fost reorganizată şi a primit numele de Escadrila 108 Transport Uşor, având în dotare 10 avioane „RWD-13” şi pe cele trei „RWD-13 S”. Nadia Russo, Mariana Drăgescu şi Virginia Thomas din formaţie veche, vor face parte şi din noua unitate, împreună cu alţi piloţi, ajungând, în august 1943, pe terenul de la Kotelinikovo, la 60 km de Stalingrad.

Cea de-a doua campanie a războiului antisovietic a fost una grea, fără nici cel mai elementar confort, în regiuni aride şi cu mult praf, atât pentru personal, cât şi pentru micile lor aparate. Ajunsă mai aproape de Stalingrad, Nadia, pentru o scurtă perioadă , s-a întors îmbarcată într-un avion de transport, care a adus-o bolnavă la Nicolaev.

Îşi va relua activitatea pe front curând. La 9 septembrie 1942, împreună cu Virginia Thomas, colega ei de odinioară şi în formaţie cu locotenent-comandorul Popovici Isaia, comandantul Escadrilei 108 Transport Uşor, s-au deplasat la Plodovitoe, pentru a fi cât mai aproape de răniţii Corpului 4 Armată.

Aici, peste două zile, a sosit întreaga escadrilă. Dar numai după o zi, a început un vânt puternic cu rafale, urmat de o furtună de nisip. Acesta ar fi fost numai unul dintre necazuri. Ce a frământat mai mult întreaga escadrilă era lipsa benzinei din zilele de 26 şi 28 septembrie şi depistarea lor de către aviaţia sovietică, care i-a mitraliat la sol în noaptea de 3 octombrie.

De acolo şi până a fi bombardaţi în plină zi nu a fost mult şi în 6 octombrie, când iarăţi nu mai aveau benzină, pe terenul lor a căzut 12 bombe. Atunci s-a detaşat Nadia care, „foarte bărbată”cum spunea Mariana Drăgescu, a încurajat pe toată lumea. La fel a făcut-o şi în 9 octombrie, când a sosit generalul Jienescu şi le-a cerut să execute  misiuni de poştă cu avioanele lor. Aceasta însemna zboruri la Rostov, Tacinskaya, Bucovskaya, Proletarskaya etc.de care personalul escadriliei s-a achitat cu prisosinţă, în ciuda greutăţilor navigaţiei în stepă. La sfârşitul lunii octombrie, din ordin, au ajuns la Rostov, venind de la Kotelinikovo şi de acolo la Morozovskaya, cărând răniţi şi poşta în continuare, ca să ajungă din nou la Rostov, de unde vor executa zboruri de legătură până în luna ianuarie când,împreună cu celelalte două colege, vor reveni la Băneasa.

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARUPoate că nu este lipsit de importanţă să menţionăm că Nadia a fost cu adevărat reporter de război, ea despărţindu-se  de aparatul de fotografiat numai atunci când se odihnea ori a fost arestată, lăsând patru mari albume  cu aspecte de pe front care cuprindeau  mai mult de 100 fotografii. 

Pentru devotamentul ei, a primit Ordinul „Virtutea Aeronautică” clasa Crucea de Aur”, Ordinul „Regina Maria” şi „Vulturul german”.

În aprilie 1943, obosită de ritmul ridicat al zborurilor, Nadia a părăsit aviaţia, dar imediat după terminarea războiului, noul regim prosovietic a arestat-o la 22 august 1950 şi a acuzat-o de spionaj în slujba englezilor. Judecata a condamnat-o pentru „înalta trădare” la 6 ani închisoare, patru anidegradare civică şi confiscarea întregii averi. După 6 ani a ieşit din închisoare, având domiciliul forţat în comuna Lăteşti din Bărăgan. Acolo a fost văzută împreună cu Maria Antonescu, soţia celui care a fost Mareşalul Ion Antonescu şi aviatorul Dumitru Bogorin.

Dar şi acolo ea s-a îngrijit, atât cât regimul i-a permis, ca cei care avuseră soarta ei să poată rezista, amenajând o bisericuţă într-o baracă părăsită, unde a pictat un „Christ” mare pe peretele dinspre răsărit, invitând un preot ca în zilele de sărbătoare să oficieze slujba. Şi sfânta camaradiere a aviatorilor s-a manifestat din plin cu această nefericită ocazie. Mariana Drăgescu, indiferent de cele ce ar fi urmat să sufere, s-a dus după ea la Lăteşti- satul fără de cimitir şi centru- îmbărbătând-o  şi alinându-i suferinţa.

Scăpată din detenţie politică, Nadia, care fusese o luptătoare, şi-a găsit vechiul ei fel de a fi, rămânând în continuare acel om bun şi de rară prietenie, săritoare şi atentă cu toată lumea. S-a stins din viaţă la 19 ianuarie 1988 în oraşul Buftea.

Sursa: Prof. Vasile Tudor în Buletinul Arhivelor Militare Române, nr. 1 din 2014, pag. 44-46

Autor proiect, selecţie şi realizare: Alexandru Valeriu MORARU

SURSA: http://www.mazarini.wordpress.com

MILITARI DIN BASARABIA (9)

SECRETELI ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

Ghilaş Vasile- născut în 1928 în satul Stodolna, judeţul Orhei. Absolvent al Liceului Militar din Iaşi. Când Armata Română la 22 iunie 1941 a executat celebrul Ordin al Mareşalului Ion Antonescu de a trece Prutul şi elibera Basarabia şi Bucovina de sub ocupaţia sovietică, tânărul Vasile Ghilaş s-a pus în serviciul batalionului condus de maiorul Ştefan Alexandru, din Regimentul II Dorobanţi, aducând preţioase informaţii zi de zi, călăuzind patrule de cercetare în zona pe care o cunoştea foarte bine. Prin Ordinulnr.15 din 13 noiembrie 1941 semnat de Mareşalul Antonescu Ghilaş Vasile „pentru eroismul şi sprijinul de jertfă de care a dat dovadă, îl citez ca exemplu pe întreaga Armată”.

 Acest lucru l-am aflat din gazeta „Curentul” de luni din 1 decembrie 1941. Despre  tânărul erou român din Basarabia a fost scris şi un text în Cartea de Citire pentru clasa II ediţie 1941 cu titlul „Puiul de român”. (mai vezi şi: „Fratele Vasilică” de Victor Ghilaş publicat în săptămânalul „Literatura şi Arta” nr.51 din 19 decembrie 2002).

Cu  regret, scurta viaţă a lui Ghilaş Vasile s-a încheiat tragic în vara anului 1944, când este dat pierdut fără veste, când forţele sovietice au reocupat Basarabia. O altă variantă ar fi că a fost capturat de către serviciul militar de recunoaştere sovietic şi executat.

Secrieru Ion- născut la 5 iulie 1900 în satul Abaclia, judeţul Lăpuşna- octombrie 1941, închisoare or. Kuibîşev( URSS). Renumit savant militar,  doctor în ştiinţe tehnice, absolvent al Academiei militare de artilerie din Petersburg, a mai făcut studii în Germania şi Olanda. Într-o cronică cinematografică sovietică se menţionează că Secrieru Ion a participat la înăbuşirea răscoalei marinarilor din Kronştat din 1918 şi la lichidarea armatei albgardiste condusă de generalul Antonov.

 A predat la prestigioasele academii  militare din Moscova, a avut gradul militar de  general. A deţinut funcţii  împortante la Comisariatul Popular al Apărării al URSS. În octombrie 1941, din ordinul lui Lavrentii Beria a fost arestat şi împuşcat  împreună cu alţi ingineri şi generali într-o închisoare  din oraşul Kuibîşev din URSS.

Actualmente  casa părintească din Abaclia  a fost transformată în Muzeul  memorial „Ion Secrieru”.

Sursa: destinul tragic al savantului basarabean Ion Secrieru a fost descris în gazeta „ Moldova socialistă” din 17 decembrie 1988 „Victimele cultului stalinist” semnat de jurnalistul Vasile Trofăilă.

„Nenorocirea” de la Baccealia, judeţul Tighina. La 9 decembrie 1876 asupa satului Baccealia s-a abătut o „nenoricire”, a fost dizlocată o unitate militară rusă din Brigada 32 Artilerie venită din or. Zaslav, iar la 3 aprilie 1877 poposeşte aici şi comandamentul brigăzii în frunte cu colonelul Skvorţov. După aceşti musafiri nepoftiţi satul a rămas cu 12 vite cornute din 326 pe care le avea satul până la venirea armatei ruse; cu 623 de oi din 4.573 şi 17 cai din 120 aviţi anterior. Plus la toate după respectivul jaf, un număr mare din bărbaţii satului au fost mobilizaţi în această unitate militară străină. Ca urmare a aflării în sat a unităţii militare ruse rămâne în sat şi o înfecţie de ciumă, care a cosit multe vieţi omeneşti din localitate, inclusiv mulţi copii.

Bulat Vasile– născut în s. Baccealia, judeţul Tighina, participant la războiul ruso-turc din 1877, sergent, ucis la 13 iunie 1877 pe un câmp de luptă în Balcani.

Baimaclia: Georgescu ? – maior al Armatei române. Pentru  a pune capăt dezordinii şi jafurilor bandelor bolşevizate de soldaţi ruşi la 20 august 1917 în satul Baimaclia, Cahul a fost organizat un detaşament de autoapărare, dar devastările au fost stăvilite abia la 2-3 februarie 1918 de către detaşamentul maiorului Georgescu din Divizia 2 cavalerie, care dezarmează coloanele ruseşti.

Balasineşti:Urgia din Balasineşti”, sat din ţinutul Hotinului. Odată cu invazia armatei ruse conduse de Rumeanţev la 25 decembrie 1772 în satul Balasineşti unităţile militare invadatoare au secestrat toate produsele alimentare şi mijloacele de transport, de la toate cele 73 de gospodării ţărăneşti s-a cerut bir greu, pe care oamenii nu l-au putut plăti şi au început să fugă din sat. Deja în 1774 în sat rămase 25 de gospodării.

Băcioi (judeţul Lăpuşna) eroi ai Primului război mondial (1914-1918) din Băcioi. Câţiva bărbaţi mobilizaţi din acest sat pentru eroismul de care au dat dovadă pe câmpul de luptă au fost decoraţi cu Ordinul  rusesc „Sfântul Gheorghe”. Numele lor este Gheorghe Clichici, Ion Grigoriţă, Gheorghe Iacub, şi Vasile Mardare. Din satul Băcioi în perioada anilor 1914-1918 au fost luaţi la războiul mondial circa 400 de locuitori bărbaţi, din care 24 au rămas să zacă departe de glia strămoşească. Printre aceştea au fost: Ion Bivol, Spiridon Borşevschi, Gheorghe Cristea, Ion Cunup, Teodor Danu, Toader Leahu, Gavril Mândrescu, Toader Nani, Ion Potârniche, Petru Popa, Toader Popa, Ion Popescu, Constantin Popovici, Vasile Pruteanu, Pârnău..?, Leon Răducanu, Trofim Roman, Grigore Sărăteanu, Petru Slobozan, Ion Varvaroiu, Ion Vătcărău, Nicolae Veleşcu, Pavel Vicol, Grigore Vicolaş.

Pavaluc Vitalie- născut în satul Băcioi, raionul Ialoveni. Căzut cu moarte de eroi în războiul ruso-moldovenesc din 1991-1992 pentru apărarea independenţei şi integrităţii Republicii Moldova.

Pludaru Gheorghe– născut în satul Băhrineşti, judeţul Soroca. Mobilizat în armata sovietică şi trimis să lupte în războiul  sovieto- afgan din 1979-1989, un război agresiv, de ocupaţie a Afganistanului de trupele Uniunii Sovietice. În una din lupte a fost rănit mortal.

Fiodorov E.S. – născut în or.Tighina (Bender) în 1910. Un mare savant în domeniul geofizicii, academician, grad militar: general-locotenent. A lucrat  ca magnitolog la staţiile polare din Arctica, director al Institutului de Geofizică al Academiei de Ştiinţe a URSS. A elaborat metoda de combatere a grindinii cu ajutorul rachetelor şi proectilelor meteorologice. A exercitat funcţia de preşedinte al Comitetului pentru pace al URSS, laureat al Premiului de Stat al URSS.

Poleţki S.I. – (1907-1945) născut în or.Tighina în familia unui lucrător al căilor ferate; colonel, comandant de artilerie al corpului de puşcaşi. În timpul celui de-al II război mondial a participat în armata sovietică la luptele de lângă Moscova, Stalingrad, ş.a. Pentru luptele din Prusia i s-a conferit titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Şestacov S.A. (1898-1943)– s-a născut în or. Tighina în familia unui felcer, dar n-a mers şi el pe urmele tatălui său, ci s-a făcut aviator militar. A realizat două zboruri fără precedent: Moscova- Tokyo- Moscova în 1927 şi Moscova- New-York în 1929. Numele lui este înveşnicit pe o tablă memorială din aeroportul New-York. Erou al Uniunii Sovietice, aviator emerit. A căzut pe câmpul de luptă de lângă Kursk, în vara anului 1943.

                    Autor proiect, selecţie şi realizare: Alexandru Valeriu MORARU

Despre Cronicaru

Alexandru Moraru, Istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al multor culegeri de documente de arhivă, menționate la Salonul Internațional de Carte din 2010 și 2015, iar cartea Basarabia: Scrisori către Mareșal a intrat în topul celor 10 cele mai citite cărți din Republica Moldova pentru anul 2014

Un răspuns »

  1. […] ENCICLOPEDIA VIRTUALĂ: MILITARI DIN BASARABIA (7-9) DE ALEXANDRU MORARUÎn „ARTICOLE INEDITE” […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s