Pentru înființarea unui muzeu de împlinire evreiască, s-a pus chezaș chiar Guvernul României… Și nu pe „bărbi” la nivel de întâlniri bilaterale, ci prin angajamente oficiale… Și a dat, că nu dădea de la el, nu?!, și o clădire, în buricul Bucureștilor, de spui că e vorba de un biet bordei din paie prins în colțuri cu niscai chirpici de pe Lipscani, nu de ditamai imobilul șterpelit din pinacoteca istoriei noastre. În schimb, pentru restaurarea bojdeucii lui Creangă, se tot caută finanțări, la nivel local, nu guvernamental (acolo Sevil Sahhaideh alocă bani pentru bisericile catolice!) din fonduri europene. Că am ajuns să cerșim bani pentru conservarea reperelor noastre de identitate din „fonduri europene”! Și atât s-au scremut pentru bojdeuca din mahalaua ieșeană a Țicăului, că îți vine să crezi că acolo e un ditamai muzeu de consolidat și nu aveam de unde să dăm atâția bani din visteriile noastre prea sărace. (Și acum chiar că avem mirare: cum de nu s-au gândit guvernanții să încerce să cumpere și „Cumințenia” lui Brâncuși tot din „fonduri europene” și s-au făcut de râs cu o eșuată colectă națională?!).

În mod cert, bojdeuca nu s-ar fi degradat dacă Ion Creangă ar fi fost pe placul celor ce ne înrădăcinează acum un muzeu, nu atât al evreilor din România, cât mai ales „al Holocaustului în România”, cu nume acceptat în mod oficial pe actele guvernamentale, și, de fapt, nici nu mai contează cine va trece pragul acestei obrăznicii istorice, importantă este asumarea unei minciuni holocaustice pe linia vinovățiilor impuse românilor, tăcuți și nepăsători la terfelirea istoriei lor, a unei vinovății care – iar să nu ne fie de mirare -, de va întrece în grotescul atrocităților reproșate chiar și crimele naziștilor… Și numai peste un deceniu ori două, în ritmul grosolan de falsificare a istoriei, ne vom trezi că noi suntem vinovați pentru însăși apariția fascismului în sânul veninos al unei părți a (ne)omenirii! Dacă evreii l-ar fi avut la inimă pe Creangă, nu ar fi apucat să cadă o țiglă de pe bojdeucă! Ar fi lipit ei și pereții despletiți de ploi din îmbrățișarea de vălătuci. Dar nu l-au avut, ci, dimpotrivă, la câtă dușmănie i-au purtat și îi poartă ar trebui să avem grijă să nu ne dispară din arhive chiar și operele scriitorului.

Și totuși, cum le potrivește Istoria! Mirându-se, la rândul ei!, de nerozia noastră… să umblăm din poartă în poartă cerșind banii altora pentru a restaura inima-muzeu a literaturii noastre memoriale, în vreme ce dăm din banii noștri pentru memoria altor seminții. Dar, mai ales, cum le prinde pe toate în coincidențe! Cu bojdeuca, primul muzeu memorial literar din România, inaugurat în 1918, acum în prag de Centenar, dar ce folos, că se năruie ea, bojdeuca, oare ce să mai vorbim de casele celor care au făcut Unirea (după a căror identificare încă aleargă ministerul Culturii și Identității noastre Naționale!). Așadar, se minunează Istoria cum de vorbim, la un secol depărtare, despre încercarea de a restaura bojdeuca lui Creangă, și care va rămâne poate la capitolul de restaurare până vom ajunge a vorbi despre ea la trecut, lăcrimând apoi la irosirea unui alt simbol al panteonului nostru național! Iar asta în vreme ce ne trec sudorile, mai ales pe actualul șef al guvernului, transpirând, nu lăcrimând de emoție la Zidul Plângerii de la Ierusalim, și nu pentru că a trecut pe acolo șeful lui de partid, ci pentru mustrările pe care le-a primit că nu a împlinit încă muzeul horror… caustic.
Vorba aceea, și măcar de ar fi scris neicuța „Povestea poveștilor” să fie cu tâlc evreiesc… sau, mai știi?!

Propunerea redacției: în contrapartidă, I.N.S.H.R.-E.W. să de ocupe de administrarea unui muzeu al Holocaustul Roșu comis după 1944, nu de nația evreiască, ci de unii reprezentanți ai acesteia: Ana Pauker, Nicolski, Samuel Bruckner, Valter Roman și foarte mulți alții, în România.

Cezar Adonis Mihalache

SURSA: http://www.art-emis.ro/jurnalistica/4181-holocaust-da-bojdeuca-ba.html

Anunțuri

Despre Cronicaru

Alexandru Moraru, Istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al multor culegeri de documente de arhivă, menționate la Salonul Internațional de Carte din 2010 și 2015, iar cartea Basarabia: Scrisori către Mareșal a intrat în topul celor 10 cele mai citite cărți din Republica Moldova pentru anul 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s