MATERIALELE CONFERINȚEI ”MAREȘALUL ANTONESCU…”(10) Antonescu în propaganda sovietică: mit şi realitate

      Antonescu  în  propaganda sovietică: mit şi realitate

             Sergiu MUNTEANU, istoric militar, Centrul de Cultură şi Istorie Militară

În confruntarea ce s-a început la 22 iunie 1941 dintre statul sovietic     şi Germania nazistă, Regatul Român, prezinta principalul aliat a Rehului pe frontul de est şi urmărea scopul de a restabili adevărul istoric: reîntoarce teritoriile româneşti ocupate de sovietici la 28 iunie 1940. Statul  român a pus la dispoţie pe frontul de est cele mai multe divizii din toţi aliaţii Germaniei ce erau implicaţi în acest război.  Economia şi special sondile petroliere de la Ploieşti se afla sub controlul complexlui militar german. De aceea, pentru statul sovietic unul din principalele sale obiective în acest război  prezinta, destrugerea statului român. E de remarcat faptul că războiul II mondial se caractriziază prin noi tactice şi strategii de lupte, în primul război mondial propaganda s-a recomandat ca o armă efectivă de a destruge inamicul şi de aceea în războiul doi mondial ea a fost perfecţionată, în special acest lucrul se remarca în statul sovietic. 

URSS avea un sistem de propagandă cenralizat şi bine sistematizat, care se afla sub un contol direct a conducătorului statului Iosif Stalin în special ce era legat de cinematograf. Servicile de reconoştre germane remarcau lucrul propagandei sovietice la un nivel foarte înalt. La 25 iunie 1941 este format biroul militaro-politic de propagandă, ce era condus de către Leonid Mehlisom în obligaţiunea structurii respective intra efectuarea propagandei şi contrapropagandei în rândul trupelor şi populaţii inamicului. Una dintre primele ţinte a biroului dat a devenit România şi în special mareşalul Antonescu. Una din pârghie de forţe a  propagandei sovietice era defaimare unui stat, unei persoane, organizări sociale. La începutul războiului soveto-german toată maşina propagandistică s-a prăbuşit asupa mareşalui Antonescu. Propagadiştii sovietici duceau împotriva lui  Antonescu o propagandă de defaimare pe plan intern care avea ca scop ca poporul român să peardă încrederea în conducătorul statului, ca mareşalul să nu fie privit ca un lider a naţiunii, dar ca o persoană ce poartă răspundere de toate suferinţile şi nenorcile ce s-au abătut asupra poporului român. Pe plan extern Antonescu era prezintat ca o un conducător a unui stat facist devotat lui Hitler din ordinul cui se organiziază extremarea evreilor şi a ţiganilor.    

O ofensivă masivă a propagandei sovietice, se începe la  6 septembri 1941, când este adoptă platforma partidului comunist român ce  prezinta colona a cincia a servicelor speciale sovietice.  În documentul dat, Antonescu este numit tărădător o slugă a regimului nazist german.  Guvernul român în frunte cu Antonescu era calificat ca o bandă ce ilegal a ocupat statul. Primul punct a paltformei nominalizate era încetarea războiului contra Uniniunii Sovietice, tot odată se remarca că Antonescu a cedat Translvania  Ungarei, fapt care era un fals.  Toţi cei care săvârşeau acte teroriste pe teritorul României, erau numiţi  patrioţi români, ce au fost excutaţii din ordinul mareşalui Antonescu.  În acest document, dar şi în altele declaraţei facute de partidul comunist,   populaţia era chemată la o nesupunere civică la formarea unui front comun împotriva regimului facist a lui Antonesu.

În acelaşi timp în România, dar şi în Filanda, Bulgaria apar proclamaţie sovietice unde se declara că statul sovietic nu dorea să ducă război cu România şi toată vina de acest război o poartă guvernarea română în frunte cu Antonescu                            

În judeţele din  România încep să fie răspădinte zvonuri despre viaţa personală a mareşalui, că este un om corupt amoral, se încep descuţii de tipul că  a crescut criminalitatea şi fără de legea în stat.     

După bătălia de la Stalingrad se formează divizia „Tudor Vladimirescu” din punct de vedere militar, această divizie nu avea nici o importanţă majoră, dar din punct de vedere propagandistic urma  să  descrediteze regimul  lui Antonescu, care era prezentat ca un regim ce era susţinut de militari. De remarcat faptul, că iniţiatorul formării diviziei  a fost Iosif Stalin.  În acelaşi timp partidul comunist din România în propaganda sa contra statului român începe să răspădeanscă cifre falsă despre numărul ostaşilor românii căzuţi  pe frontul de est. De mortea ostaşilor români era învinuit mareşalul Antonescu.  Tot mai tare se făcea simiţită progandă sovitică împotirva lui Antonescu  în localităţile din România unde în acţiunile militare au căzut un mare de băştinaşi. Tot odată se începe o propagandă intensivă a partidului comunist  pentru organizarea unei rezistenţe militare mai largi  şi răsturnarea guvernării lui Antonscu, în deversele proclamaţie şi se făcea chemarea la  formarea unui front comun antifacist. 

În anul 1944 când trupele sovietice au ajuns la hotar cu România propaganda  sovietică s-a înteţit şi mai mult. Aceştea se străduiau să-l prezinte populaţei pe Antonescu ca un conducător ratat, care trebiue schimbat, în caz contrar, poporul român va avea de suferit. Tot mai mult creşte propagandă sovietică în rândul ostaşilor români, unde prin radio, poclamaţii s-au reprezentanţi a partidului comunist român  solicitau şi chiar cereau militarelor români, să se gândească şi să nu-şi sacrifice viaţă pentru un tiran pe nume Antonescu, dar să se răscoale împotriva lui s-au să dezirteză.  Acestă propagandă devenea tot mai intisivă odată cu apropierea începutului operaţiuni Iaşi-Chişinău.

După evenimentile din  august, care s-a  soldat cu arestarea mareşalui Antonescu, propaganda sovietică în continuare  ducea o luptă  împotriva lui ca se pastreze clişiele ce au fost atribuite lui Antonescu pe perioada războiuli, principale fiind că a format şi condus un stat facist, a fost o slugă a lu Hitlir fără discuţie i-a îndeplit ordinele, era învinuit de reprisiuni în masă a everilor şi a ţiganilor; că a implicat statul român în războiul împotriva Uniunii Sovietice, învinuindu-l tot odată de moartea ostaşilor români ce au căzut pe frontul de est. Potrivit propagandei sovietice tot lui Antonsecu i se atribuia ruinarea econică a ţării. În special acest slogan tot mai des era utilizat, când noile autorităţi comuniste trebuiau să explice căuzile imcapacităţii de rezolvare  a probemilor economice.

După război propaganda sovietică ce a fost organizată  împotriva mareşalui Antonescu în biroul militaro-politic de propagandă a servicelor speciale sovietice, a trecut în deversele lucrării cu caracteri „istoric” ce au fost publicate în Uniunia Sovietica dar şi în România. Acest fapt a adus până în zile noastre în cazul mareşalului Antonescu la dominarea propagandei sovietice de război, asupra adevărului istoric.