DOCUMENTE SOVIETICE DEPISTATE, TRADUSE ŞI PUBLICATE DE ALEXANDRU VALERIU MORARU 

Deportarile

“APROB”

MINISTRU AL AFACERILOR INTERNE

AL RSSM

GENERALUL – MAIOR

(MORDOVEŢ)

31 martie 1954

                                                  Î N C H E I E R E

31 martie 1954                                                    or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al Secţiei 1 al Serviciului 1 al MAI al RSSM – maiorul Tarasov, examinînd cererea cet. Todus Pelagheia Luchianovna, anul naşterii 1932, originară din satul Speia, raionul Bulboaca, RSSM,

A M  S T A B I L I T :

Todus(Popescu) Pelagheia Luchianovna în cererea sa pe numele Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS indică, că ea a fost deportată din RSSM în regiunea Tiumeni în anul 1941, împreună cu părinţii, pe cînd avea doar 8 ani, şi roagă anularea restricţiilor de deportare.

Din materialele pe dosar se constată, că motiv pentru deportare a servit faptul, că tatăl ei – Popescu Luca Ivanovici, anul naşterii 1899, împreună cu care locuia pînă la deportare, din anul 1928 pînă în anul 1931 a fost primar în satul Speia. Din anul 1931 pînă în anul 1934 el a făcut serviciul militar în organele de contraspionaj române în oraşul Bender în calitate de informator. Din anul 1934 pînă în anul 1938 a făcut serviciul în poliţia oraşului Bender, iar apoi, pînă la eliberarea Basarabiei de Armata roşie, a lucrat ca secretar al primăriei satului Speia.

În anul 1947 Todus-Popescu P.L. a evadat din deportare, întorcîndu-se în satul Speia, raionul Bulboaca, RSSM, a intrat la lucru în colhozul în numele lui Voroşilov, unde a lucrat pînă în anul 1950. În acest răstimp s-a căsătorit cu Todus Ivan Fiodorovici de la care are 2 copii.

În anul 1950 ea a fost arestată de organele MAI şi etapată la locul deportării în regiunea Tiumeni.

Avînd în vedere, că Todus-Popescu P.L. în timpul comiterii infracţiunii de către tatăl ei era minoră, că  s-a căsătorit cu un locuitor al satului Speia, raionul Bulboaca, RSSM, are deja doi copii, se caracterizează pozitiv,

C O N S I D E R  :

A face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Todus-Popescu P.L. cu permisiunea de a se întoarce în RSSM.

Împuternicitul executiv superiorb al Secţiei 1

al Serviciului 1 al MAI al RSSM

maiorul                                                            (Tarasov)

De acord:

Şeful adjunct al Secţiei 5

a Serviciului 1 al MAI al RSSM

căpitanul                                                              (Zialin)

Şeful Serviciului 1

al MAI al RSSM

locotenent-colonelul                                              (Ceasovnikov)

*****************************************

“APROB”

MINISTRU AL AFACERILOR INTERNE

AL RSSM

GENERALUL – MAIOR

(MORDOVEŢ)

31 martie 1954

                                                  Î N C H E I E R E

31 martie 1954                                                    or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al Secţiei 1 al Serviciului 1 al MAI al RSSM – locotenentul Vîtnov, examinînd cererea deportatei Popa Efimia Vasilievna din 2 august 1953 în adresa MAI al RSSM şi cererea surorilor ei Preaşca Anastasia Vasilievna, Buga Elena Vasilievna din 20 noiembrie 1953 în adresa MAI al RSSM, precum şi dosarul nr. 276 privind deportarea ei,

A M  S T A B I L I T :

Popa Efimia Vasilievna, anul naşterii 1901, împreună cu soţul său – Popa Chiril Fiodorovici, în iunie 1941 au fost deportaţi în regiunea Tomsk, ca elemente social periculoase.

Motiv pentru deportarea lor a servit faptul, că locuind în satul Mîndreşti, raionul Chişcăreni, RSSM, pînă la stabilirea puterii sovietice pe teritoriul Basarabiei, Popa Chiril Fiodorovici era membru activ şi conducător al partidului profascist cuzist, făcea agitaţie în rîndurile populaţiei pentru a atrage noi membri în partid. Era primar al satului Mîndreşti.

În cererea sa Popa E.V. roagă să i se permită plecarea cu traiul în satul Mândreştii Noi, raionul Sângerei, la surorile sale şi fratele – invalid al Războiului pentru Apărarea Patriei, motivînd prin faptul, că în prezent este văduvă, singuratică, inaptă de muncă, se întreţine cu greu.

Soţul ei – Popa Chiril Fiodorovici, aflîndu-se în lagăr a decedat în anul 1946. Motive analogice se invocă şi în cererea surorilor ei Preaşca şi Buga, în care roagă organele MAI al RSSM s-o întoarcă pe Popa E.V. cu traiul în satul  Mândreştii Noi, raionul Sângerei, unde se obligă s-o întreţină.

În baza celor expuse, Popa E.V. a fost deportată în anul 1941 ca soţie a unui membru activ al partidului contrarevoluţionar cuzist corect, însă, avînd în vedere, că soţul ei a decedat în lagăr în anul 1946, iar ea în prezent este singură, inaptă de muncă,

C O N S I D E R  :

A face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Popa Efimia Vasilievna cu permisiunea de a pleca cu traiul la surorile sale în satul  Mîndreştii Noi, raionul Sîngerei, RSSM, pentru a fi întreţinută de rude.

Împuternicitul executiv superior al Secţiei 1

al Serviciului 1 al MAI al RSSM

locotenentul                                                            (Vîtnov)

De acord:

Şeful adjunct al Secţiei 5

a Serviciului 1 al MAI al RSSM

căpitanul                                                              (Zialin)

Şeful Serviciului 1

al MAI al RSSM

locotenent-colonelul                                              (Ceasovnikov)

****************************

“APROB”

MINISTRU AL AFACERILOR INTERNE                                                                                                                             AL RSSM

GENERALUL – MAIOR

(MORDOVEŢ)

24 martie 1954

                                                  Î N C H E I E R E

24 martie 1954                                                    or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al Serviciului 1 al MAI al RSSM – căpitanul Guleaev, examinînd materialele referitor la deportata:

Bujor – Filip Olga Vasilievna, anul naşterii 1931, originară din satul Sofia, raionul Bălţi, RSSM, moldoveancă, în prezent locuieşte în satul Pudino, raionul Prudinsk, regiunea Tomsk, Federaţia Rusă

A M  S T A B I L I T :

Bujor-Filip O.V. a fost deportată în anul 1941, împreună cu părinţii: tatăl – Bujor Vasilii Gheorghievici şi mama – Bujor Maria Andreevna, în baza faptului, că tatăl ei, locuind în satul Sofia, pînă în anul 1940 a fost conducătorul partidului naţionalist ţărănist şi primar al satului.

Tatăl – Bujor V.G., aflîndu-se în deportare, în anul 1942 a decedat, iar mama – Bujor M.A. a decedat la 10.04.1945.

În iunie 1946 Bujor O.V. a fost eliberată din deportare ca minoră şi a sosit la locul anterior de trai în satul Sofia, raionul Bălţi, RSSM, la întreţinerea surorilor mai mari: Foca Efimia Vasilievna şi Patîreu Alexandra Vasilievna.

Locuind în satul Sofia, Bujor O.V. în anul 1947 s-a căsătorit cu locuitorul acestui sat – Filip Constantin Dmitrievici, cu care a convieţuit pînă la 4 martie 1949, fiind deportată repetat.

Aflîndu-se în deportare, Bujor-Filip O.V. se caracterizează la lucru pozitiv, materiale compromiţătoare asupra ei nu s-au depistat, mama şi tatăl ei au decedat, alte rude în deportare nu are, de aceea

C O N S I D E R  :

A face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Bujor – Filip Olga Vasilievna  cu permisiunea de a se întoarce în RSSM, unde locuiesc rudele sale.

Împuternicitul executiv superior

al Serviciului 1 al MAI al RSSM

căpitanul                                                              (Guleaev)

De acord:

Şeful adjunct al Secţiei 5

a Serviciului 1 al MAI al RSSM

căpitanul                                                              (Zialin)

Şeful Serviciului 1

al MAI al RSSM

locotenent-colonelul                                              (Ceasovnikov)

******************************************

“APROB”

MINISTRU AL AFACERILOR INTERNE

AL RSSM

GENERALUL – MAIOR

(MORDOVEŢ)

6 aprilie 1954

                                                  Î N C H E I E R E

2 aprilie 1954                                                    or. Chişinău, RSSM

Eu, anchetatorul superior al Serviciului 1 al MAI al RSSM – maiorul Parşutin, examinînd cererea deportatei Rotari Anisia Frolovna din 13 decembrie 1953 în adresa Preşedintelui Sovietului Miniştrilor al URSS şi dosarul de arhivă nr. 2063 privind deportarea ei,

A M  S T A B I L I T :

În cererea sa în adresa Preşedintelui Sovietului Miniştrilor al URSS, Rotari A.F. roagă anularea restricţiilor de deportare cu permisiunea de a se întoarce cu traiul în RSSM la surorile sale Caraiman Maria şi Ispravnic Sofia. Motivul invocat este faptul, că este de vîrstă înaintată, are sănătatea precară şi-i lipsesc mijloacele necesare de trai.

Din materialele pe dosar se constată, că Rotari A.F. la 13 iunie 1941, ca soţie a primarului, culacului şi conducătorului organizaţiei săteşti a partidului român burghezo-naţionalist liberal, a fost deportată din RSSM în regiunea Novosibirsk, de acolo în decembrie 1948 a evadat şi a sosit la locul anterior de trai în satul Donduşeni, raionul Târnova, RSSM. La 11 aprilie 1949, pentru evadare din locul deportării, ea a fost arestată şi condamnată de Şedinţa specială pe lîngă MAI al URSS la 23 septembrie 1949 la 3 ani de LCM cu întoarcerea ulterioară la locul deportării.

Din materialele pe dosar se constată, că Rotari A.F. a fost deportată corect, însă, avînd în vedere vîrsta ei înaintată, din care cauză este inaptă de muncă,

C O N S I D E R  :

A face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Rotari Anisia Frolovna, anul naşterii 1897,  cu permisiunea de a se întoarce cu traiul în RSSM la rudele sale.

Anchetatorul superior

al Serviciului 1 al MAI al RSSM

maiorul                                                              (Parşutin)

De acord:

Şeful adjunct al Secţiei 5

a Serviciului 1 al MAI al RSSM

căpitanul                                                              (Zialin)

Şeful Serviciului 1

al MAI al RSSM

locotenent-colonelul                                              (Ceasovnikov)

**********************************

“APROB”

MINISTRU AL AFACERILOR INTERNE

AL RSSM

GENERALUL – MAIOR

(MORDOVEŢ)

6 aprilie 1954

                                                  Î N C H E I E R E

2 aprilie 1954                                                    or. Chişinău, RSSM

Eu, anchetatorul superior al Serviciului 1 al MAI al RSSM – maiorul Parşutin, examinînd cererea deportatei Morcov-Scorţesco Evghenia Ivanovna din 6 decembrie 1953 în adresa Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, cererea soţului ei – Morcov Gheorghii Vasilievici  în adresa Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 19 decembrie 1953 şi Preşedintelui  Sovietului Miniştrilor al URSS din 25 decembrie 1953, precum şi dosarul de arhivă nr. 1928 privind deportarea lui Morcov-Scorţesco E.I.,

A M  S T A B I L I T :

În cererea sa în adresa Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, Morcov-Scorţesco E.I. roagă anularea restricţiilor de deportare cu permisiunea de a se întoarce cu traiul la soţul său în RSSM.

Rugămintea ea o motivează prin faptul, că în anul 1947, cu permisiunea organelor locale ale MAI din regiunea Tomsk, a plecat din locul deportării în raionul Drochia, RSSM, unde s-a căsătorit cu cet. Morcov Gheorghii Vasilievici  şi are cu el un copil.

O rugăminte analogică expune în cererile sale în adresa Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS şi Preşedintelui  Sovietului Miniştrilor al URSS soţul ei – Morcov Gheorghii Vasilievici.

Din materialele pe dosar se constată, că Morcov-Scorţesco E.I. , anul naşterii 1928, în iunie 1941, a fost deportată împreună cu părinţii în regiunea Tomsk, ca membru al familiei fostului primar şi membru al unui partid burghezo-naţionalist.

În anul 1948 Morcov-Scorţesco E.I. a sosit din deportare în raionul Drochia, RSSM, unde în iulie 1949 s-a căsătorit cu cet. Morcov Gheorghii Vasilievici şi şi-a schimbat numele de familie din Scorţesco în Morcov. În septembrie 1949 Morcov-Scorţesco E.I. a fost arestată de SR Drochia a MAI şi etapată la locul deportării obligatorii, ca fiind eliberată neligitim.

În urma controlului s-a stabilit, că Morcov-Scorţesco E.I. într-adevăr este căsătorită cu cet. Morcov Gheorghii Vasilievici, care între anii 1950-1953 a făcut serviciul militar în Armata sovietică, apoi a fost demobilizat şi locuieşte în satul Năduşita, raionul Drochia, RSSM.

Conform cererii lui Morcov G.V. şi Morcov-Scorţesco E.I. ei au un copil, care se află în deportare împreună cu mama.

Din materialele pe dosar se constată, că Morcov-Scorţesco E.I. a fost deportată corect, însă, avînd în vedere că în acea perioadă era minoră, în anul 1949 s-a căsătorit, are un copil, precum şi cererea soţului său,

C O N S I D E R  :

A face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Morcov-Scorţesco Evghenia Ivanovna, anul naşterii 1928,  cu permisiunea de a se întoarce, împreună cu copilul,  cu traiul în RSSM la soţul ei.

Anchetatorul superior

al Serviciului 1 al MAI al RSSM

maiorul                                                              (Parşutin)

De acord:

Şeful adjunct al Secţiei 5

a Serviciului 1 al MAI al RSSM

căpitanul                                                              (Zialin)

Şeful Serviciului 1

al MAI al RSSM

locotenent-colonelul                                              (Ceasovnikov)

********************************

“APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

MINISTRU ADJUNCT AL AFACERILOR               PROCURORUL ADJUNCT AL RSSM

INTERNE AL RSSM

GENERALUL – MAIOR                              CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

(KULIK)                                                                       (KIZIKOV)

aprilie 1954                                                        21 aprilie 1954

                                                 Î N C H E I E R E

8 aprilie 1954                                                    or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al MAI al RSSM – locotenentul Latii,  examinînd  duplicatul dosarului nr. 7973 privind deportarea lui Kambur Piotr Zaharovici şi cerere lui cu rugămintea de a i se permite întoarcerea din deportare,

A M  S T A B I L I T :

La Prezidiumul Sovietului Suprem al RSSM, cu rugămintea de a i se permite întoarcerea din deportare din cauza bătrîneţii şi inaptitudinii de muncă, s-a adresat Kambur Piotr Zaharovici, anul naşterii 1890, originar din raionul Ceadîr-Lunga, RSSM.

Din materialele pe dosar se constată, că Kambur P.Z., locuind pe teritoriul temporar ocupat, fiind membru al organizaţiei „Cămin cultural”, participa la colectarea de la populaţie a banilor şi hainelor călduroase pentru armata română.

Totodată, fiind membru al partidului ţărănist, din partea acestui partid a fost ales primar şi a deţinut această funcţie pînă în anul 1940.

Conform hotărîrii Şedinţei speciale pe lîngă MSS al URSS, Kambur P.Z. cu soţia Kambur Varvara Cristoforovna, anul naşterii 1892, au fos condamnaţi la deportare în regiunea Kurgan cu confiscarea averii.

Din rude apropiate în satul Tvardiţa, raionul Ceadîr-Lunga, RSSM, locuieşte fiul lui Kambur P.Z. – Kambur Serghei Petrovici, anul naşterii 1921, lucrează în colhoz radist.

Fiica – Repida (Kambur) Valentina Petrovna, anul naşterii 1929, locuieşte cu soţul în satul Vladimirovca, raionul Tiraspol, RSSM, este lucrător medical şi în cererea sa din 09.03.1954 în adresa Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM roagă eliberarea părinţilor săi.

Avînd în vedere, că Kambur P.Z. şi soţia lui – Kambur V.C. sunt de vîrstă înaintată, din cauza sănătăţii precare nu sunt apţi de muncă, iar fiica lor – Repida (Kambur) V.P. este de acord să-i întreţină,

C O N S I D E R  :

A face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Kambur Piotr Zaharovici şi Kambur Varvara Cristoforovna pentru a fi întreţinuţi de fiica lor Repida (Kambur) V.P., domiciliată în satul Vladimirovca, raionul Tiraspol, RSSM, fără retrocedarea averii confiscate.

Împuternicitul executiv

al  MAI al RSSM

locotenentul                                                              (Latii)

De acord:

Şeful grupului operativ

al MAI al RSSM

colonelul                                                                          (Soroka)

************************************

“APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

MINISTRU  ADJUNCT AL AFACERILOR                       PROCURORUL RSSM

INTERNE AL RSSM

GENERALUL – MAIOR                              CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III

(KULIK)                                                                       (KAZANIR)

21 aprilie 1954                                                     23 aprilie 1954

                                                 Î N C H E I E R E

21 aprilie 1954                                                    or. Chişinău, RSSM

Eu, colaboratorul Serviciului MAI al RSSM – căpitanul Korotkov,  examinînd  dosarul nr. 1930 privind deportarea şi cererea deportatei Traciuk Melania Vasilievna, anul naşterii 1901, originară din satul Poiana, raionul Cotiujeni, RSSM, care roagă anularea deportării pentru ea şi familia ei,

A M  S T A B I L I T :

Soţul lui Traciuk Melania Vasilievna – Traciuk Gheorghii Carpovici, anul naşterii 1902, originar din satul Poiana, raionul Cotiujeni, RSSM, locuind pe teritoriul Moldovei temporar ocupat de cotropitorii româno-germani, întreţinea legături strînse cu şeful de post al jandarmeriei române, îi denunţa pe activiştii sovietici.

În august 1941 el a participat la o judecată în oraşul Iaşi (România) în calitate de martor pe dosarul activiştilor sovietici – Komarov, Ceban şi alţii, făcînd declaraţii trădătoare, în rezultat Komarov şi alţii au fost condamnaţi la diferite termene de detenţie. Pe lîngă aceasta, Traciuk un timp îndelungat a fost delegat al primăriei, apoi adjunct al primarului şi în ultimul timp – primar.

Fiind primar, Traciuk scotea locuitorii satului la diverse munci de restabilire a economiei pentru ocupanţi şi efectua toate măsurile necesare pentru consolidarea regimului de ocupaţie.

La 13 iunie 1945, în baza art. 54-1”a” al CP al RSSU, Traciuk a fost condamnat de Tribunalul militar al armatei NKVD al RSSM la 10 ani de detenţie şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii.

Familia lui în componenţa: soţia – Traciuk Melania Vasilievna, fiii – Valentin, anul naşterii 1937, Vitalii, anul naşterii 1942, Lazar, anul naşterii 1933, şi fiica – Raisa, anul naşterii 1942, în baza hotărîrii Şedinţei speciale pe lîngă MSS al URSS cu nr. 60-a din 18 octombrie 1949, ca membri ai familiei unui colaboraţionist, a fost deportată în regiunea Kurgan.

Dar, avînd în vedere că, conform art. 54-1”v” al Codului Penal al RSSU, familia lui urma a fi deportată pe un termen de 5 ani,

C O N S I D E R  :

A face un demers către MAI al URSS privind anularea din 6 iulie 1954 a restricţiilor de deportare pentru Traciuk Melania Vasilievna, anul naşterii 1901, şi copiii ei –  Valentin, anul naşterii 1937, Vitalii, anul naşterii 1942, Lazar, anul naşterii 1933, şi  Raisa, anul naşterii 1942.

Colaboratorul  MAI al RSSM

căpitanul                                                             (Korotkov)

De acord:

Şeful grupului operativ

al MAI al RSSM

colonelul                                                                          (Soroka)

*******************************

“APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

PREŞEDINTELE KGB PE LÎNGĂ                      PROCURORUL ADJUNCT PE PROBLEME

SM AL RSSM                                                         SPECIALE AL RSSM

GENERALUL – MAIOR                                  CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

(MORDOVEŢ)                                                                  (KIZIKOV)

22 aprilie 1954                                                     27 aprilie 1954

                                                  Î N C H E I E R E

14 aprilie 1954                                                    or. Chişinău, RSSM

Eu, colaboratorul KGB pe lîngă SM al RSSM – sublocotenentul Sorokin,   examinînd cererea deportatei Cojuhari Zamfira Ivanovna din 12.11.1953 şi 08.02.1954 pe numele Preşedintelui Sovietului Miniştrilor al URSS, dosarul nr. 4423 privind deportarea ei şi cererea fiului ei – Cojuhari Grigorii Afanasievici din 13.03.1954,

A M  S T A B I L I T :

În cererea sa Cojuhari Z.I. indică, că este de vîrstă înaintată, nu este aptă de muncă, necesită ajutor material şi roagă să i se permită plecarea din deportare în RSSM pentru a fi întreţinută de fiul său – Cojuhari G.A., acelaşi lucru roagă în cererea sa şi Cojuhari G.A., care pînă la deportarea mamei locuia aparte de dînsa.

Din materialele pe dosar se constată, că Cojuhari Z.I. a fost deportată în regiunea Kurgan conform hotărîrii Şedinţei speciale pe lîngă MSS al URSS din 11 februarie 1950 ca soţie a colaboraţionistului condamnat – Cojuhari Afanasii Nicolaievici.

Locuind pe teritoriul RSSM  temporar ocupat, în anul 1941 Cojuhari Afanasii a stabilit legături cu ocupanţii şi a fost numit adjunctul primarului satului Baraboi, raionul Râşcani.

Activînd ca adjunct al primarului, Cojuhari A. îi denunţa pe activiştii sovietici şi, nemijlocit, participa la maltratarea acestora.

La 9 iulie 1945 Cojuhari A. a fost condamnat de Tribunalul militar al armatei NKVD al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 15 ani de muncă silnică pentru trădare.

Soţia lui – Cojuhari Z.I. a fost deportată corect, însă, avînd în vedere, că în prezent ea este bătrînă (74 de ani), nu este aptă de muncă, necesită ajutor material, iar în RSSM locuieşte fiul ei, care este de acord s-o întreţină,

C O N S I D E R  :

A face un demers către KGB al URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Cojuhari Zamfira Ivanovna, anul naşterii 1880, cu permisiunea de a se întoarce în RSSM la întreţinerea fiului său –  Cojuhari Grigorii Afanasievici, domiciliat în satului Baraboi, raionul Rîşcani, RSSM.

Colaboratorul  KGB

pe lîngă SM al RSSM

sublocotenentul                                                                (Sorokin)

De acord:

Şeful  Serviciului de anchetă

al KGB pe lîngă SM al RSSM

colonelul                                                                    (Ostreţov)

 DOCUMENTELE  SOVIETIVE SUNT DEPISTATE DIN ARHIVA NAŢIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA, TRADUSE ŞI PUBLICATE DE ALEXANDRU VALERIU MORARU (Chişinău) 

NOTĂ: În cazul când vă interesează un document sau altul îmi puteţi scrie la email pentru a vă pune la dispoziţie informaţia de bază a documentelor, adică FONDUL ARHIVISTIC, INVENTARUL, NUMĂRUL LA DOSAR ŞI NUMĂRUL PAGINII.

Cu respect, Alexandru Valeriu Moraru (cronicarula@gmail.com sau alexmoraru@mail.ru)

Despre Cronicaru

Alexandru Moraru, Istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al multor culegeri de documente de arhivă, menționate la Salonul Internațional de Carte din 2010 și 2015, iar cartea Basarabia: Scrisori către Mareșal a intrat în topul celor 10 cele mai citite cărți din Republica Moldova pentru anul 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s