Din notiţele unui istoric-arhivist 

 

ARHIVELE STATULUI VĂZUTE DIN   INTERIOR-1

thumbs_186643Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist.  Din anul 2000 a lucrat în sistemul arhivistic al Republicii Moldova.În perioada 2000-2003  la Arhiva Naţională a RM în funcţiile colaborator ştiinţific superior , apoi specialist principal în secţia Valorificare şi publicare a documentelor de arhivă.Din 2002-2003 – şef secţie Completare, arhive departamentale şi lucrări de secretariat.Din februarie 2003 este transferat şi numit în funcţie de şef secţie Valorificare a documentelor de arhivă la AOSPRM,postură pe care o deţine pînă la 28 februarie 2008 cand in urma unor provocatii organizate impotriva dânsului  îşi dă dimisia din funcţie,arătînd motivele in cererea depusă. În baza materialelor de arhivă  a publicat  multe articole demonstrând  cu documente crimele şi grozăviile sistemului totalitar sovietic săvârşite in Basarabia. Coautor al cărţii “Racovăţ de sub Cetatea Sorocii” şi a culegerii de documente”Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944” ultima editată la Iaşi în 2008 la Casa Editorială “Demiurg”.

Arhiva organizaţiilor social-politice a RM (AOSPRM)

Întroducere

Fosta arhivă a cc al pcm, parte componentă a fostului Institut de istorie a partidului pe lângă cc al pcm, a fost şi este amplasată într-o clădire special construită pentru  păstrarea documentelor

de partid după un proiect original, în care erau prevăzute toate condiţiile necesare.Se ştie, că dosarele de arhivă necesită anumite condiţii speciale de temperatură, umeditate, lipsa luminii solare, condiţii antiincendiare etc.

Odată cu amplificarea mişcării de eliberare naţională din Moldova şi interzicerea activităţii partidului comunist, printr-un document semnat de primul Preşedinte al Parlamentului RM- dl Alexandru Moşanu se schimbă situaţia în favoarea democratizării şi transparenţei instituţiilor şi societăţii.

În urma acestor biruinţe democratice, frumoasa clădire cu 3 etaje şi un subsol bine amenajat, situată în centrul municipiului Chişinău, pe strada 31 august , 82, este transmisă Academiei de Ştiinţe a RM , iar fosta arhivă a cc al pcm trece în posesia statului şi rămîne in acelaşi spaţiu depozitar, dar pierde multe spaţii de birouri şi un metraj considerabil din sala de studiu(care avea anterior condiţii excelente de studiere a documentelor şi fişelor fotografice) primind o nouă titulatură- Arhiva organizaţiilor social-politice a RM.(în continuare- AOSPRM).

Din cauza miopiei gospodăreşti a conducerii Academiei de Ştiinţe a RM de atunci, care n-au perfectat actele necesare spre a intra în posesia imobilului şi care considerând că spaţiul clădirii e prea mare pentru ştiinţă, au dat în arendă cîteva birouri Ministerului Justiţiei RM, aceştia din urmă, adică arendaşii, au studiat problema şi simţind că academicii opun o rezistenţă simbolică au perfectat actele necesare, devenind proprietarii imobilului respectiv.În felul acesta, în scurt timp, Academia de Ştiinţe a RM (institutul de istorie) şi AOSPRM au devenit chiriaşii Ministerului Justiţiei a RM, funcţionarii căruia se comportau de parcă ei au construit şi au pus piatră cu piatră pentru ridicarea edificiului.Institutului de istorie al AŞ i s-a rezervat doar o jumătate din etajul 3, iar AOSPRM s-a pomenit într-o situaţie şi mai tristă, fiind strâmtorată la maxim. Noii stăpâni nu au îndrăznit să atingă depozitele, dar au lăsat întreaga AOSPRM cu numai 6 birouri, 25 % din fosta sală de studiu, fără viceu, fără apă şi fără intrare separată, în schimb cu două spaţii la subsol , care ulterior au fost”confiscate” tot de cei mai importanţi apărători ai legislaţiei. Încercările Serviciului de Stat de Arhivă al RM de a apăra interesele arhivei s-au dovedit a fi lipsite de autoritate şi sterile în esenţă.Cu regret, pe tot parcursul perioadei de după 1992 pînă în prezent, respectiva instituţie n-a izbutit să soluţioneze nici o problemă legată de spaţiile şi imobilele necesare Arhivei Naţionale a RM şi AOSPRM.

Mai mult decît atît,terenul de pământ anexat la Arhiva Naţională a RM( pe care se putea construi o anexă solidă pentru depozitarea dosarelor de arhivă , astfel fiind soluţionată problema arzătoare a spaţiului depozitar) a fost „cedat” prin intermediul primăriei unui particular, care în scurt timp a construit un complex comercial cu cîteva nivele. Şi stă bine, mersi !

Cineva ar putea reproşa: ce are Serviciul de Stat de Arhivă cu situaţia dată? Fiecare instituţie are director care trebuie să rezolve respectivele probleme !

Nu-i chiar aşa ! Atunci cînd a fost formată structura sistemului arhivistic, au fost aplicate nişte temeiuri draconice, centralizând la maxim baza financiară. Adică, sunt de facto 3 instituţii -Serviciul de Stat de Arhivă,Arhiva Naţională şi Arhiva OSPRM , care au o singură contabilitate subordonată Serviciului de Stat de Arhivă. Astfel, un director de arhivă are ştampilă,poate elibera certificate etc ., dar cînd e vorba de bani, acesta e nevoit să roage şi să argumenteze necesitatea acestora, indiferent de sumă- 20 de lei sau cîteva mii.

După 1989 încoace arhivele statului au devenit mult mai solicitate atât de populaţia Republicii Moldova cât şi  de cetăţenii străini .Scoaterea cortinei de fier , democratizarea societăţii , procesul de  perfecţionare a legislaţiei ,stabilirea diferitor despăgubiri martirilor sau rudelor apropiate ale acestora ,posibilitatea de a se deplasa peste hotarele RM şi altele au sporit substanţial fluxul de solicitări la arhivele ţării noastre .

Majoritatea oamenilor mai nimic nu cunosc despre activitatea unei arhivei, apreciind-o ca pe un depozit de maculatură veche sau o casă de deservire care eliberează certificate ,copii sau extrase din diferite documente . La puţini le trece prin minte că arhiva este o instituţie de stat  ştiinţifică , educaţională, un centru de cercetare a diferitor domenii publice .

Arhivele , spunea  Marele Nicolae Iorga , nu constitue nişte simple depozite de acte vechi , ci institute de cercetare ştiinţifică , tezaure prin care se legitimează poporul nostru în faţa întregii lumi.

În capitala Republicii Moldova ,municipiul Chişinău, activează mai multe arhive , care se deosebesc în dependenţă de caracterul şi specificul documentelor , limitele cronologice şi alte caracteristici. În lista celor mai importante se înscriu şi Arhiva Naţională a RM  şi Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a RM .

Arhivele noastre joacă un rol important în viaţa social-politică şi culturală a Republicii Moldova dar, la moment nu prea pot fi considerate nişte centre ştiinţifice şi informaţionale în adevăratul sens al cuvântului .

S-au făcut şi se fac în această direcţie unele progrese, un număr comparativ mai mare de cercetători studiază în prezent documentele arhivelor prin intermediul sălilor de studiu ale instituţiilor şi în baza lor apar articole , monografii  şi alte publicaţii ; a fost elaborat un sistem legislativ al  arhivisticii (cei drept cu o mulţime de lacune), a început să apară  anuarul arhiviştilor din Republica Moldova „Pergament” ; au avut loc unele activităţi ştiinţifice şi culturale legate de arhive şi arhivistică; s-a îmbunătăţit relativ baza materială a arhivelor .

Dacă facem o comparaţie cu perioada pînă la 1989, la capitolul „ publicaţii de documente” suntem net inferiori . Atunci apăreau periodic culegeri de documente , în deosebi tematice . E necesar să fie depăşită asemenea situaţie . Să  se re vitalizeze tradiţia , „producţia arhivelor”să devină culegerile de documente. Să stopăm vinderea materiei prime – documentele ; să se propună producţia finisată –CULEGERILE DE DOCUMENTE.

Acest proces ar putea contribui în perspectivă la o îmbunătăţire a bazei financiare a arhivelor .Relaţiile marfă– bani constituie-prezentul şi, dacă vreţi, viitorul . Prin editarea de culegeri se va putea ridica la un nivel mai superior importanţa documentelor noastre şi autoritatea instituţiilor arhivistice.

Scurt istoric al arhivei

După eşecul Conferinţei de la Viena, în ziua de 29 iulie 1924 Biroul politic al Partidului Comunist (bolşevic) al URSS a adoptat hotărârea cu privire la crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene . Acest eveniment  s-a produs la 12 octombrie 1924, când pe malul stâng al Nistrului în scopuri propagandistice  bolşevicea fost organizată o nouă ţară- RASSM cu capitala în oraşul Balta , subordonată atât pe linie de partid , cât şi pe linie de stat RSS Ucrainene.

La 27 ianuarie 1925 a fost creată o instituţie numită ISTPART (o abreviere în limba rusă , istoria partidului–Al. M ) , un centru special în RASSM , care se ocupa cu colectarea şi păstrarea documentelor , studierea istoriei partidului comunist ( bolşevic)  şi a comsomolului .În anul 1933 instituţia nominalizată a fost reorganizată în Arhiva Regională de Partid .În anii războiului antihitlerist toate documentele de arhivă au fost încărcate într-un vagon şi evacuate în oraşul Uralisk din Rusia . Acest vagon a staţionat pe calea ferată toţi anii de război .În 1945 arhiva s-a întors la Chişinău şi şi-a reluat activitatea .

În prezent instituţia se numeşte Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a RM şi este cel mai important depozit documentar al fondului arhivistic obştesc din RM , care păstrează  mai bine de 550 mii dosare unite în peste  500 de fonduri arhivistce.

În formula şi cu titlul actual arhiva există din 1992 fiind constituită în baza arhivei de partid , după includerea documentelor fostului partid comunist în componenţa Fondului arhivistic al ţării.

În Arhiva OSPRM se află documente cu o limită cronologică de peste 100 de ani. Documentele depozitate prezintă un interes deosebit , deoarece , în perioada totalitarismului, republica era condusă de facto de PCUS iar Executivul- Sovietul Suprem şi Consiliul de Miniştri a RSSM în majoritatea cazurilor avea un rol auxiliar . Documentele elaborate de Partidul Comunist au cuprins atât viaţa social-politică , economică cât şi cea culturală din perioada 1900 până în prezent Din aceste motive  anume documentele partidului comunist alcătuiesc tezaurul documentar al RM. Documentele respective oglindesc toate aspectele societăţii moldoveneşti: agricultura , industria, învăţământul , medicina , cultura , ştiinţa , comerţul, relaţiile interne şi externe etc.

Menţionez faptul , că completarea arhivei este una din cele mai importante laturi ale activităţii arhivistice, fiindcă dacă nu ar fi aduse , ordonate şi depozitate documentele nu prea am avea ce păstra şi valorifica .În această direcţie s-au făcut unele eforturi de completare a fondurilor  şi la AOSPRM. Unele eforturi sunt  reuşite, altele mai puţin . Nu este cazul să aduc la cunoştinţă  un şir  de cifre, acţiuni , măsuri sau succese , cu atât mai mult să ultima poziţie nominalizată este destul de modestă .

Cu directorul dr.Andrei Cechirlan AOSPRM a întreprins unele măsuri pentru a îmbunătăţi procesul de completare , păstrare şi evidenţă a documentelor . A fost întocmit un plan concret de activitate la acest subiect.

Însă problema majoră extrem de importantă este LIPSA UNEI PÂRGHII LEGISLATIVE , CARE LIMITEAZĂ LUCRUL ARHIVIŞTILOR DE LA  ARHIVA ORGANIZAŢIILOR SOCIAL-POLITICE A RM LA NIVEL DE SOLICITARE , RUGĂMINTE ŞI DISCUŢIE.

ATÂT TIMP , PÂNĂ CÎND ÎN LEGISLAŢIE NU SE VA INCLUDE UN PUNCT , ABZAŢ , CUM DORIŢI CU UN CONŢINUT DE A OBLIGA  INSTITUŢIILE- SURSĂ SĂ ORDONEZE PROPRIILE DOCUMENTE ŞI SĂ  TRANSMITĂ  OBLIGATORIU DOCUMENTELE  ÎN CAZ DE LICHIDARE SAU DIN LIPSA POSIBILITĂŢII  DE A PĂSTRA DOCUMENTELE LA AOSPRM , PIATRA NU SE VA MIŞCA DIN LOC.

Sigur, că acest gol legislativ este o omitere serioasă în activitatea Serviciului de Stat de Arhivă a RM , care a propus Parlamentului un proiect departe de a fi considerat perfect . Din acest motiv multe instituţii şi organizaţii obşteşti acordă o atenţie superficială ordonării şi transmiterii documentelor la păstrare în AOSPRM . Unele din ele fac declaraţii că o unitate sau alta va păstra documentele în arhivă proprie adică departamentală , considerând că dacă dosarele sunt adunate toate într-un birou , cameră sau alt spaţiu – aceasta de acum poate fi numită arhivă . Cu regret, din necunoaştere sau din alte motive astfal se procedează . Dar o îngrămădire de dosare ,dacă ele nu-s ordonate , luate la evidenţă nu este o arhivă , ci doar un depozit de hârtii, maculatură.

În toate timpurile–de plouă , ninge , e pace sau război , arhivele întotdeauna îşi făceau misiunea sa de conservare a istoriei . Fiecare zi , care s-a  scurs devine istorie

În timp de război- se depozitau documentele, în timpul foametei– se depozitau documentele ; în timpul calamităţilor naturale autorităţile şi arhiviştii salvau şi completau arhivele.

Cu toate acestea , în noua formulă Arhiva organizaţiilor social-politice a RM există din 1992 şi în aceşti 16 ani de la mişcările social-politice şi partidele politice au fost fost depozitate un număr extrem de modest de dosare. Acest gol informaţional nu-l vor ierta nici cercetătorii , savanţii, studenţii care lucrează în sala de studiu şi nici nici generaţiile care vor veni după noi Practic, toate evenimentele care au avut loc în Republica Moldova în perioada 1992- 2008 n-au nici o acoperire documentară în arhiva noastră, dacă nu punem în calcul  „Plai Natal”, Partidul comuniştilor şi PPCD.

Sigur că au fost si sunt partide şi mişcări neînsemnate , care apar numai în campaniile electorale , apoi dispar de pe arena politică pentru 4 ani . Dar sunt partide politice şi mişcări, care s-au impus destul de serios şi au avut un efectiv permanent de alegători. Printre acestea Partidul Democrat Agrar , Congresul Intelectualităţii predecesorul Partidului Forţelor Democratice , Partidul Liberal, Interfront ”Edinstvo” şi altele. Nici de la aceste formaţiuni politice în Arhiva OSPRM n-a fost depozitat nici un document. Şi este destul de dificil să se descurce un arhivist, când un cercetător sau altul solicită documente ale partidelor politice din RM, având tema de studiu legată de activitatea politică în Republica Moldova în perioada 1992-2008. În zadar sunt căutate  diferite motive şi explicaţii greu de crezut.

Cel mai regretabil, că lucrurile nici in prezent nu s-au schimbat. Mai mult decât atât, la unele poziţii situaţia s-a agravat.

Problema necesita rezolvare urgentă şi nu amânare sau trecută cu vederea , fiindcă cred că sunt mai importante documentele menţionate, (de care au fost şi sunt lipsiţi cercetătorii ) pentru ţara noastră decât documentele unei„ Asociaţii a gospodinelor” sau altele tot atât de importante .Dacă un conducător sau câţiva, care de cîţiva ani se află la pensie(iar statul acordă pensie, considerînd că respectivul nu mai este apt de muncă ) închid ochii , şi nu văd nimic în afară de presa proaspătă de dimineaţă, nicidecum nu înseamnă că problema nu există. Şi adevărat vă spun, este greşită părerea că cu o arhivă sau mai multe pot să fie conduse de un pensionar.Acest lucru este o atitudine neserioasă a statului faţă de patrimoniul documentar naţional, faţă de viitorul ţării.

Arhiva OSPRM trebuie sa fie o instituţie ştiinţifică ,o furnizoare de informaţie oricărui om care o solicită şi nu o Casă de deservire a foştilor lucrători ai CC si ale comitetelor raionale de partid cu tot felul de certificate pentru a rupe din bugetul statului cat mai mulţi bani, pentru crimele şi fărădelegile făcute de aceşti bolşevici pe timpul când erau în funcţii !Cum poate ţărişoara aceasta să iasă din mizerie când continuă să fie mâncată de aceeaşi guzgani, chiar aflându-se la pensie.

Cineva ştie cât primeşte un pensionar, fost lucrător la cc sau in comitetul raional de partid ?!

Şi dacă mai pui în calcul că fiecare al-doilea „continuă să lucrează” la funcţii de răspundere! Adică la suma pensiei mai adăugaţi încă o sumă cel puţin tot atât ! Despre acest lucru voi reveni ceva mai târziu.

Deschideţi domnilor parlamentari şi guvernanţi saitul  din Internet ,Arhivî Rossii, sau altele de genul ăsta din Ucraina, România, Ţările Baltice să vă convingeţi că aici in RM se bate pasul pe loc,că arhivele noastre(in afară de cele subordonate Ministerului de Tehnologii informaţionale, care intr-adevăr muncesc în secolul XXI) mai degrabă pot fi numite nişte case de deservire(Dom bîta-ca să inţeleagă şi ei )şi nu Centre informaţionale şi ştiinţifice.

De la 1989 încoace au existat multe guverne de diferite culori politice ,dar nici unul din ele nu s-a trudit să studieze problema şi să facă o ordine în arhivele statului ,să se facă o selecţie profesională a cadrelor, să fie întocmit un plan de perspectivă  al dezvoltării arhivistice real (nu cum se întocmesc în prezent, numai pentru a face iluzia unei activităţi intensive. E de ajuns că se compare planurile de activitate pentru ultimii 5 ani ca să se vadă că diferă numai anii).

Schimbări totuşi s-au făcut! În  iunie 2004 a fost eliberat directorul- pensionar  al Arhivei OSPRM , doctor în filosofie Andrei Cechirlan  şi „temporar” numită custodele-şef  pensionara  Valentina Ivanicova al respectivei instituţii în funcţie de director interimar al AOSPRM. În această funcţie de interimar se află al cincilea an. Deci practic a fost înlocuit un pensionar cu altul, care măcar nici studiile de specialitate nu le are şi este departe de cunoaşterea  istoriei.

Nu mai vorbesc că are un vocabular sărac şi celelalte cuvinte care nu le ştie le inlocuieşte cu expresia „…şi asta !”

Această remaniere de cadre a fost făcută de un alt pensionar directorul Serviciului de Stat de Arhivă a Republicii Moldova dr.Vasile Isac, postura căruia a rezistat toate guvernările anterioare.

Păstrarea  documentelor       În ce priveşte păstrarea documentelor, nu cred că există vre-o arhivă în RM , care să aibă condiţii la fel de bune de păstrare ca Arhiva OSPRM . Fiind creată în baza şi în spaţiul fostei  Arhive a CC al PCM  partidul a creat condiţii excelente pentru păstrarea documentelor . Arhivei a încercat  să păstreze  în toţi  aceşti ani  cele moştenite . Cu părere de rău şi aici există  probleme. Cînd  începe sezonul de iarnă  şi încălzirea clădirii în depozite   se ridică o temperatură  mult  mai mare decât norma stabilită privind păstrarea documentelor . În sala de studiu, unde lucrează cercetătorii ,secţia de valorificare a documentelor şi biroul directorului  nu se încălzeşte deloc , în schimb în depozite unde categoric este interzisă asemenea temperatură, care dăunează grav documentelor este o căldură insuportabilă.Se  lucrează la soluţionarea  problemei  nominalizate şi probabil că încă mult se va mai „lucra” sub conducerea înţeleaptă a pensionarilor din Serviciul de Stat de Arhivă şi conducerea AOSPRM.

Suportul informaţional  al inventarelor tuturor fondurilor  din arhivă(cu mici excepţii) în care sunt scrise numerele dosarelor cu o adnotare laconică despre informaţia ce conţine un dosar sau altul şi limitele cronologice sunt scrise in limba rusă.Da, aveţi dreptate ! Cum au fost primite de la fosta arhivă a CC aşa şi sunt !!! Nu s-a schimbat nimic ! Şi cu regret, se pare că nici nu se va schimba !Cineva ar putea reproşa:bine dar toate documentele din arhivă sunt scrise în rusă, ce rost mai are să traducem inventarele ?

-Da, în majoritate sunt în limba rusă.Dar sunt documente şi în limbile ucraineană,română cu alfabet chirilic, română, germană etc.Nimeni nu spune să începem traducerea documentelor ! La moment, cînd AOSPRM a urcat cu succes pe „Titanic”şi se îndreaptă spre punctul de destinaţie,nu se poate pune asemenea probleme!Dar inventarele nu numai pot, dar şi trebuie traduse în română şi puse la dispoziţia cercetătorilor.Vin să lucreze în sala de studiu tineri studenţi, doctoranţi  de la diferite facultăţi şi din diferite ţări, care nu au studiat  limba rusă şi sunt lipsiţi de posibilitatea de a cunoaşte ce documente sunt în arhivă la tema lor de studiu.

Mai clar fie spus, dacă o persoană fizică, juridică, cercetător nu cunoaşte limba rusă nu prea are ce căuta la Arhiva OSPRM.Pentru a da comandă de un dosar de arhivă sau altul,cercetătorul consultă inventarul fondului arhivistic, dar acestea sunt în limba rusă. Fiindcă în aceşti 16 ani de la apariţia arhivei în noua formulă la acest capitol nu s-a făcut nimic. Chiar dacă era tradus în română cîte un inventar pe lună(dar într-o lună se poate fără mare efort de tradus minim 15-20 de inventare,deoarece multe din ele au cîte 3-20 file)în aceşti 16 ani arhiva ar fi putut avea la activ 180 de inventare.Ar fi putut, dar…nu le are.

În aceiaşi situaţie este şi fişierul informaţional  (geografic şi tematic)moştenit de la CC al PCM , care din cîte ştiu în aceşti 16 ani nici n-a fost luat la evidenţă(fiindcă dacă-i la evidenţă, trebuie să lucrezi cu el .Dar aşa nui la evidenţă- nu există problemă)nemaivorbind de clasificare sau de tradurere în limba de stat(cum le place să spună şefilor noştri).Şi e păcat! Alte arhive şi-ar dori din tot sufletul să aibă  un asemenea fişier(cartotecă),deoarece acesta uşurează mult  lucrul, iar într-o perspectivă foarte îndepărtată ar fi uşor de pus respectiva informaţie pe suport electronic, adică în calculator.

În scopul securizării dosarelor mai importante,(F.51-fondul arhivistic al CC al PCM ) care sunt atribuite la „preţioase” şi „deosebit de preţioase” autorităţile de partid ale RSSM au creat un fond-dublură ale acestora pe suport de peliculă fotografică.Fişele acestea fotografice se păstrau într-un loc separat cu o securitate sporită şi aveau menirea, în caz de incendiu,calamităţi etc.să înlocuiască  dosarele de bază.Microfişele fotografice puteau fi văzute numai cu ajutorul unor aparate speciale de proiecţie, care după interzicerea PCM , schimbările social-politice din societate ,apariţia AOSPRM (1992) sub diferite motive n-au mai fost luate la evidenţă.Cui îi trebuie să mai aibă bătaie de cap şi cu acestea.

Probabil, că aţi înţeles corect ! Microfişe sunt la evidenţă iar aparatele de citit microfişele n-au fost inventariate.Adică de facto ele există,dar la evidenţă nu sunt.

După 1992  în scopul uşurătii muncii custodelui,( care aduce din depozite dosarele comandate de  specialiştii arhivei  şi a cercercetători ) au început să fie eliberate în loc de dosare-microfişe ale respectivelor dosare.

Sar părea că e un lucru bun!Pentru custode e mai uşor să aducă câteva pelicule decât dosarele de sute pe pagini; pentru cercetători e mai uşor, curat şi  igienic de lucrat cu microfişele decît cu dosarele voluminoase, grele şi cu mirosuri neplăcute ale timpului sau de pe urma prelucrării chimice  ale acestora.

Cu regret, mai există şi reversul medaliei.Microfişele  pe suportul peliculei de fotografiat au fost făcute pe la sf.anilor 60-70 ai secolului trecut, adică  40 de ani în urmă.Multe din ele s-au ingălbenit, şi-au pierdut proprietatea, altele din start au fost făcute cu lacune(lipsa de claritate etc.)E şi firesc, că ce a fost bun 40 de ani in urmă acum este primitiv şi depăşit.(probabil că această stare de lucruri s-a păstrat numai în cîteva ţări ex-sovietice în afară de Rusia, care demult a început procesul de trecere a informaţiei din dosarele de arhivă pe suport electronic, ca în toate ţările civilizate)Anume din acest motiv pentru cercetători a devenit destul de dificil să lucreze cu microfişele şi de obicei aceştea renunţă la asemenea servicii depăşite de timp.

În final pierde ştiinţa, pierde conţinutul lucrării  din care informaţia nominalizată este lipsă etc.

ACCESUL LA INFORMAŢIE

Dacă cineva din cercetătorii care lucrează în sala de studiu al Arhivei OSPRM consideră că are acces deplin la informaţia din respectiva instituţie îşi face mari iluzii.

Specialiştii-cercetători cu experienţă  cunosc acest lucru , alţii poate intuesc , dar şi unii şi alţii nu se revoltă,nu cer explicaţii întemeiate documental de la  direcţia AOSPRM din ce cauză nu i sa eliberat un dosar sau altul ? Nu depun plîngeri, nu bat alarma în mijloacele massmedia pentru a atenţiona opinia publică , că accesul la informaţie este limitat, sau că acelaş dosar la un cercetător poate să fie eliberat, iar la altul nu ( ei doar nu cunosc aceste subtilităţi –Al.M).

Unii nu fac acest lucru din motiv, că nu-şi cunosc drepturile de cercetător, ci numai obligaţiile.

Alţii nu afac acest lucru dintr-o frică, o frică patologică, considerînd că dacă ar încerca „să facă gălăgie” ar putea  rămâne şi fără celelalte dosare de arhivă , care le-a primit totuşi !

Probabil, că încă n-a ieşit sclavul din noi ! Cercetătorul încă n- a conştientizast, că dânsul nu  vine la o persoană particulară acasă la acesta, ci într-o instituţie de stat ; şi  că are dreptul legal să primească informaţia solicitată.Cu atât mai mult când e vorba de scrierea unei lucrări ştiinţifice.

Cititorul prezentului material şi-ar putea pune întrebarea: „dar ce interes poate avea arhiva sau arhiviştii în limitarea eliberării unor sau altor dosare de arhivă ? Şi de ce mă rog  unii cercetători primesc dosarele solicitate , iar alţii nu ?

Pe bune, arhiviştii de la toată treaba asta nu au nimic şi nu pot avea nici un interes !

Conducerea actuală a Arhivei OSPRM însă are ! Probabil, că i s-a dat dispoziţie orală de a nu permite să iasă din arhivă informaţie, care ar putea compromite pe un comunist, sau altul! Sau în genere  materiale, care  ar compromite  întreaga activitate a partidului  comunist , ţinând cont, că toate documentele CC al PCM, documentele tuturor comitetelor  orăşeneşti, raionale şi primare ale PCM, documentele CC al ULCTM , ale comitetelor orăşeneşti, raionale şi primare ale ULCTM se află în arhiva despre care este vorba.Altfel cum de inţeles apărarea cu atîta îndârjire a materialelor compromiţătoare a activităţii  Partidului Comunist al Moldovei şi al funcţionarilor acestuia.În acest context, unii cercetători chiar fac aluzii, că mai degrabă primesc  o informaţie de acest gen de la SIS decît de la AOSPRM, adică mai multă democraţie şi transparenţă este în activitatea serviciilor speciale decât într-o arhivă , care ar trebui să fie un depozit al ştiinţei  istorice moldoveneşti ! Ar trebui, dar…nu este !

Nu mai vorbesc despre faptul, că un număr stabilit de fonduri arhivistice din Arhiva OSPRM demult trebuia să fie desecretizate pentru a fi accesibile publicului larg de specialişti şi cercetători,deoarece termenul lor de păstrare „la secret” demult a expirat.Să solicite cineva ultimul proces – verbal al activităţii Comisiei de desecretizare a documentelor de arhivă şi ve-ţi rămâne cel puţin dezamăgiţi, deoarece acest lucru a avut loc demult. Tare demult !

                                                                          ALEXANDRU VALERIU MORARU

SURSA: săptămânalul „Literatura şi Arta” nr. 26 din 26 iunie 2008

Despre Cronicaru

Alexandru Moraru, Istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al multor culegeri de documente de arhivă, menționate la Salonul Internațional de Carte din 2010 și 2015, iar cartea Basarabia: Scrisori către Mareșal a intrat în topul celor 10 cele mai citite cărți din Republica Moldova pentru anul 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s